Tradiţii şi obiceiuri la surechi, culesul viilor de odinioară. Tehnica pierdută în timp de obţinere a mustului
0
Unele obiceiuri lăsate din moşi strămoşi se mai păstrează şi astăzi în România, chiar dacă unele tehnici au fost înlocuite. De exemplu, surechiul (culesul viilor) este un obicei străvechi.
Pe vremuri, viile erau parcelate, dar se găseau şi butuci plantaţi la casa gospodarului. Copii între 10-13 ani se adunau pe rânduri să adune boabele în coşeriţe. Oamenii mari tăiau ciorchinii şi-i puneau în coşeri de brâncă, apoi îi goleau în vighiri (găleţi) şi-i duceau la preş. Alţii îi puneau direct în loitrile de la căruţe, sau în căzi.
Preşul avea un filet din fier, sub care se punea un lăvor (lighean) să curgă vinul. Filetul se-nvârtea ca şi când ai strânge un şurub, iar deasupra strugurilor se puneau doaje de scânduri şi se fileta pe bara cu filet o altă bară cu două aripi şi se apăsa pe doaje. Primul vin scurs se numea must (care se fierbea pe foc, se oprea cu saliţir şi se punea în ieji pentru iarnă). Îl beau iarna copiii, căci la gust, semăna cu un sirop dulce. De aceea, se mai numea vin dulce.
Apoi, vinul se lăsa şi se punea în vase (butoaie) din lemn de flăgari (duzi). Iarna, când stătea de fiert, vinul se trăgea cu trăgaciul (format dintr-un soi de dovleac), deosebit de dovleacul obişnuit, şi sămânţa era altfel, dar soiul, „o pierit”, s-o părăsit, nu se mai cultivă. Acum vinul se trage cu guma (furtunul).
De asemenea, la culesul viilor se făcea petrecere cu lăutari, iar culegători interpretau şi ei diferite cântece. Sunt oraşe din ţară în care are loc toamna Surechiul vinului şi Sărbătoarea primezului.
Termenul de surechi provine din limba maghiară - szureteni.
Culesul strugurilor la Macea FOTO Macea, Vatră, Chipuri, Rânduieli - Floare Ranta Cândea
Culesul strugurilor, surechiul, era un ceremonial asortat şi cu producţia de vin din anii precedenţi. În timp, cultura viţei de vie a pierdut mult teren, primul concurent fiind, evident, băuturile obţinute prin distilare, respectiv pălinca, comună şi ea oricum începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea.
Un alt motiv al recesiunii cultivării viţei de vie ar fi faptul că solul sărac al zonei Banatului era productiv doar în cazul soiurilor tradiţionale, care nu mai pot rezista într-o economie de piaţă populată cu vinuri din soiuri speciale.
Cu toate acestea, viţa se găseşte încă în gospodăriile locuitorilor, pentru uzul familiei. Ea se află şi astăzi întinsă pe la streşinile caselor, peste curţi, prin grădini.
Se încarcă comentariile...
