FOTO Feredeu, mănăstirea cu izvorul vindecător. O fată şi-a recăpătat vederea

Publicat: 03.04.2015 08:57

Ultima actualizare: 07.08.2022 03:30

Credincioşii de adună în număr mare la mănăstire

Una dintre cele mai frumoase mănăstiri din ţara noastră se află în judeţul Arad. Este vorba despre Mănăstirea „Sfântul Gheorghe“ Feredeu, un lăcaş de închinare cu un trecut îndelungat, având în vedere cei aproximativ 200 de ani de atestare sau cei peste 300 de ani, după cum spun legendele.

Această mănăstire se află în apropierea comunei Şiria, locul de baştină al scriitorului Ioan Slavici, şi la 27 de kilometri de Arad. După anul 1989, în apropierea vechiului schit, care se află în mijlocul pădurii, s-a construit la poale un metoc, care a fost ridicat, cu timpul, la rangul de mănăstire.

La Feredeul din Vale, credincioşii merg la slujbele care se desfăşoară conform pravilei călugăreşti, iar cei care doresc linişte şi reculegere urcă la Feredeul din Deal, unde se roagă în biserica ridicată în timpul comuniştilor (1987) şi se curăţă cu apa făcătoare de minuni a izvorului care a dat şi denumirea lăcaşului monahal.

Oamenii din judeţul Arad spun că merg la această mănăstire de când erau copii. În special mergeau la izvor în Vinerea Sfintelor Patimi, în prima vineri din Săptămâna Luminată şi la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

Oamenii spun că cei care se spală cu apa din acel izvor se vindecă. Unul dintre cei vindecaţi, un neamţ din Sântana, a ridicat în anul 1870 o troiţă existentă şi astăzi (Crucea Oarbei), drept mulţumire pentru vindecarea fiicei sale, care era oarbă. Mai târziu, pe la 1932, este consemnată vindecarea unui paralizat. După ce i s-a făcut Sfântul Maslu şi a băut apă de acolo „părintele Nicolae Bîru i-a spus: «Întinde mâna şi ia crucea». Iar el a răspuns că nu poate. Părintele a repetat de trei ori, de fiecare dată zicându-i: «Vezi că nu ai credinţă». Dar a treia oară a putut să mişte mâna“, povestesc reprezentanţii mănăstirii.

Lucruri care trebuie ştiute despre mănăstire

Pelerinii merg la Mănăstirea Feredeu şi pentru frumuseţea slujbelor, mai ales vineri noaptea, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie, în biserica din vale.

Aflată în Munţii Zărandului, crucea bisericii vechiului schit, Feredeul din Deal, se vede de jos, din şoseaua care duce spre Arad.

Feredeu, denumire păstrată în tradiţia locală, vine probabil de la un pustnic care a trăit în urmă cu sute de ani lângă acest izvor. Numele lui nu se ştie exact, dar pe o piatră aşezată în fundaţia bisericii vechi era gravat cu litere greceşti probabil numele de Teofil sau Filotei ori Filimon; astfel, se presupune că şi izvorul şi-ar fi primit numirea de la acest eremit Filotei. Poporul, necunoscând limba greacă, pur şi simplu i-a dat denumirea de Feredeu, pe care şi-a păstrat-o până astăzi. Pe de altă parte, lingviştii susţin că denumirea se înrudeşte cu limba maghiară, unde feredeu ar însemna izvor.

Citește și: Legendele singurei mănăstiri din Maramureş care nu are cimitir pentru monahi. La moarte, călugării erau înveliţi în coaja copacilor şi îngropaţi pe câmp

Tot despre acest prim călugăr întâlnit la schitul de la Feredeu se spune că a fost omorât de turci.

După datele unor istorici, aşezarea datează de la 1787, când, la ordinul împărătesei austriece Maria Tereza, generalul de armată Bukow a distrus, prin intermediul tunurilor, o mare parte din schiturile şi mănăstirile din Transilvania, printre care şi această aşezare.

Primele demersuri pentru ca acest sfânt izvor şi paraclisul să fie puse la îndemâna creştinilor evlavioşi au fost făcute încă din 1906 de către pr. prof. Nicolae Bîru, pe atunci învăţător în Otlaca, în apropiere de Şiria.

Instalarea primului stareţ, ieromonahul Pahomie de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, are loc în anul 1937, îngrijind de schit până în 1943. Prima tundere în monahism la schit s-a făcut în timpul stareţului Visarion Şintescu, când, la 29 august 1944, cu binecuvântarea episcopului Andrei al Aradului, s-a făcut tunderea întru monah a fratelui David Voinea de către stareţ, primind numele de Andrei.

Anul 1944 se încheie, după cum aflăm din documentele mănăstirii, cu un eveniment trist pentru ţară, şi anume începutul războiului, prin invazia maghiarilor, ce au ajuns până la schit. În ziua de 19 septembrie 1944 s-au dat lupte grele în jurul schitului. Cu acest trist eveniment s-au încheiat misiunile la schit din anul acela.

Din 1959 până în 1985, schitul a fost închis. Biserica veche era dărăpănată, nu mai avea ţiglă pe acoperiş, era exact ca o casă neîngrijită. Din iniţiativa Preasfinţitului Timotei Seviciu, actualul Arhiepiscop al Aradului, activitatea la schit se reia.

În martie 1989 s-a primit o suprafaţă de teren la poale, la doar 4 kilometri de pădure, unde s-a construit în 1992 un metoc şi o gospodărie care să susţină aşezarea de sus. Metocul însă a fost ridicat în anul 2000 la rang de mănăstire, potrivit hotărârii Sfântului Sinod, primind denumirea de Feredeul din Vale, iar schitul din munţi, Feredeul din Deal.