Cum vrea să schimbe un teleormănean lucrurile în comuna natală: „Cu cărţile pe uliţă“
0
Relu Voicu, un teleormănean din Scrioaştea, îi ajută pe copii din comuna natală să descopere universul dintre coperţile unei cărţi. Pentru ei vrea să ridice un centru cultural cu bibliotecă, sală de lecţii şi o sală pentru teatru. Are o parte din bani. Datorită lui, a oamenilor de bine ce donează cărţi şi bani, unii copii din Scrioaştea nu au renunţat la şcoală. Înainte de Revelion, un puşti a câştigat un laptop pentru că are obiceiul de a citi.
„Minunat lucru că putem spune «Maria, clasa 1» ❤️, pentru că dacă nu aţi fi fost voi, donatorii «Cu cărţile pe uliţă», Maria sigur nu ar fi mers la şcoală, sigur nu ar fi fost în stare să ţină un pix în mână, să facă nişte litere şi calcule“, mărturisea Relu Voicu, într-o postare pe contul său de Facebook, unde îşi promovează asiduu proiectul său de suflet numit simplu „Cu cărţile pe faţă“.
Relu are 49 de ani şi e scenarist. A locuit mult la Bucureşti, iar de ceva vreme s-a mutat la Scrioaştea, comuna natală, ca să-şi ajute fiul să se pregătească la Evaluarea Naţională. Acum, fiul e în clasa a X-a.
„Cu cărţile pe uliţă“ e o iniţiativă de care Relu s-a apucat din vara anului trecut şi în care pune mult suflet. Oameni care nu-l cunosc şi care vor să-l ajute donează de la cărţi până la bani ca să-l ajute să-şi împlinească visul.
O participare la protest
Povestea proiectului său e ştiută. Pe 9 august anunţase pe Facebook că va merge la protestul de a doua zi, din Bucureşti, şi că va intra în banii puşi deoparte ca să-i cumpere fiului cărţi. Cei care i-au văzut postarea i-au spus că-l vor ajuta. Reacţia oamenilor l-a surprins şi i-a dat o idee. Ideea proiectului „Cu cărţile pe uliţă“.
„Dintr-o întâmplare a pornit totul. Dacă era organizat poate nu ieşea“, zice Relu. Ştie că de la educaţie pleacă totul şi cu ea se încheie totul.
Iniţial voia să construiască nişte mini-biblioteci în staţii de autobuz, dar cumpănind mai bine lucrurile s-a gândit că un centru cultural ar fi mai potrivit. Un centru care să aibă o bibliotecă, săli unde elevii să ia meditaţii gratuite la materiile de bază, Matematică şi Română, dar şi o sală de teatru.
„Centrul îl văd ca pe o mică revoluţie în comuna noastră, unde lucrurile stau neschimbate de secole“, spune el pentru „Adevărul“.
În centrul mult visat ar putea veni, continuă Relu, personalităţi din varii domenii, să le vorbească copiilor despre profesiile lor arătându-le că „există o altă lume dincolo de uliţa satului“. Astfel de exemple i-ar putea face pe elevi să rostească mai rar „ştiti, eu nu prea citesc“ - cum i-a mărturisit o elevă conştiincioasă din Scrioaştea lui Relu Voicu (foto în dreapta, alături de un puşti cititor; foto: arhiva relu Voicu).
Vorbe ca astea, răspunsuri greşite la întrebări precum „care e predicatul în propoziţia asta?“, dar şi faptul că tineri din comună nu văd rostul lecturii îl întristează pe iniţiatorul campaniei „Cu cărţile pe uliţă“. Ştie ce înseamnă puterea educaţiei şi ce minuni se ascund între coperţile unei cărţi: „Mi-a creat o altă lume. Cartea îţi oferă o portiţă spre altceva“. Pentru el, cărţile lui Emil Cioran şi Nichita Stănescu au fost esenţiale în formarea sa.
Măria Sa, Cartea
În vara lui 2018 a ieşit prima dată cu cărţi la poartă, pe uliţă. Intra în vorbă cu oamenii, cu bunici. Le-a spus că pot împrumuta gratuit cărţi pentru copii şi nepoţi. Gestul lui a fost privit cu temere şi a rămas neînţeles pentru unii săteni. Relu Voicu spune că nu se bucură de sprijinul autorităţilor locale şi nici de cel al unor cadre didactice de la şcoală. Însă, asta nu-l descurajează şi e hotărât să ridice acel centru cultural pentru care are o parte din bani.
Copiii din Scioaştea făcând lecţii pe marginea drumului FOTO: arhiva Relu Voicu
Dacă în comuna natală puţini îi apreciază gestul şi lupta, în lumea virtuală mulţi i-au sărit în ajutor. Unii i-au donat un laptop pe care Relu l-a pus la bătaie în decembrie, anul trecut. O postare din 23 decembrie suna aşa:
„Copiii din Teleorman, comuna Scrioaştea - aveţi un laptop (donat de Camelia Botea, mulţumesc Cami!) pe care-l puteţi câştiga doar CITIND O CARTE! până pe 28 decembrie :) CU CĂRŢILE PE ULIŢĂ - cartea şi educaţia schimbă nu doar destinul unui om, ci şi pe cel al unei ţări: proiect educaţional care are ca obiectiv principal Educaţia copiilor de la ţară, comuna Scrioaştea, jud Teleorman; realizarea unui Centru cultural: bibliotecă, sală pentru lecţii (ştiţi că am făcut cam toată vara lecţii pe buza şantului), sală teatru“.
Şi copiii, nu câţi şi-ar fi dorit Relu, au citit. Câştigătorul a fost Ionuţ, un puşti despre care Voicu scrie că e „un copil fantastic, citeşte cu pasiune, nici nu mai ştiu câte cărţi a luat de la CU CĂRŢILE PE ULIŢĂ“. Mama copilului, Agatiţa Ciuca, asistentă maternală, este „mult mai devotată decât mulţi alţi părinţi naturali din România. Extrem de responsabilă şi de implicată în educaţia lui Ionuţ şi a fratelui său mai mic“.
Unde se donează
Pentru a ridica acel centru cultural, Relu Voicu are nevoie de bani pentru teren. Are câteva mii de euro donate. Oameni de bine i-au promis că la construcţia centrului vor dona materiale de construcţie, iar alţii s-au oferit voluntari să muncească.
„Vreau să construiesc un CENTRU CULTURAL pt copiii din Teleorman, com. Scrioaştea: bibliotecă, sală lecţii, sală teatru - nu se poate construi acest Centru decât cu bani: RO93RZBR0000060020432836, Raiffeisen Bank“, e ideea cu care îşi încheie Relu fiecare postare pe Facebook.
Mai puteţi citi:
Dragoste de salvator. O lecţie din tată-n fiu: „Sunt clipe pe care nu vi le pot explica“
Cristian şi Andrei Bădescu lucrează ca pompieri în Turnu Măgurele. Sunt tată şi fiu, colegi de serviciu pe aceeaşi tură, iar uneori participă la intervenţii împreună.
Trei voluntari din Teleorman au construit case pentru familii nevoiaşe într-o comună din judeţul Constanţa. Despre experienţa copleşitoare a zilelor petrecute acolo povestesc cu un entuziasm molipsitor.
Marius Pancu, Cristian Bunda şi Andrei Panaiotu au urcat cel mai înalt pisc al Europei: Mont Blanc, 4.808 de metri. A fost o aventură pe cinste, spun cei trei prieteni. Drumeţia lor le-a reamintit cât de importantă e o prietenie şi câtă împlinire aduce sentimentul pe care l-a trăit fiecare acolo, sus, pe acoperişul bătrânului continent.
Se încarcă comentariile...
