Venirea Anului nou, prin ochii scriitorilor Arghezi, Minulescu, Rebreanu, Petrescu. „Aceeaşi impresie pe care mi-o face întâi Septembrie“
0
Cum priviţi venirea unui An nou? Este întrebarea la care un reporter din perioada interbelică a încercat să afle răspunsuri de la Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Ion Minulescu.
Din articolul publicat în revista „Realitatea ilustrată“, în 28 decembrie 1929, aflăm că autorului nu i-a fost deloc uşor să afle de la scriitori răspunsul la întrebarea „Cum priviţi venirea unui nou an“?
„1930 poate să aducă toate surprizele“
De la Tudor Arghezi s-a ales, în primă fază, cu un „râs în nas“, dar tot scriitorul l-a scos din încurcătură cu un răspuns, în scris.
„În zece zile, mi s'au pus deja două întrebări: «Ce cred despre doamna Hortensia Papadat-Bengescu?»şi «Ce influenţă au avut femeile asupra încercărilor mele literare?». În primul caz am scăpat - să mă ierte distinsa scriitoare - afirmând că nu ştiu să citesc. Anchetatorul mi-a şi trimis volumele doamnei Bengescu… În al doilea caz, am afirmat - să mă ierte cititorii – că sunt virgin. La întrebarea dv.- a treia – «Cum privesc venirea unui an nou» ,lăsaţi-mă să reflectez, până la 25 lulie 1930. Daţi-mi voie să mă folosesc de ospitalitatea dv. ca să previn, pe al patrulea întrebător eventual, că dacă nu mă, lasă'n pace, îi trag o bătaie“. Tudor Arghezi, scriitor
Nici cu Ion Minulescu nu a fost mai simplu. La prima întâlnire, ziaristul s-a ales cu o amânare. A doua zi, l-a găsit în biroul său de la Ministerul cultelor şi artelor. De acestă data, după insistenţe, a primit răspunsul, în scris. „Sosirea unui an nou o privesc la început cu bucurie, fiindcă de obicei de fiecare an nou, mi se cer tot felul de intervi-uri, atenţie care face să mă cred om mare. Şi pe urmă, cu tristeţe fiindcă interviurile de obiceiu, nu mi se plătesc, ceea ce-mi dovedeşte că sunt tot un om mic“.
Pe autorul „Sufletelor Tari", Camil Petrescu, l-a găsit în redacţia „Omului Liber", înconjurat de un vraf de hârtii şi de prieteni. La întrebarea „Cum priviţi venirea unui nou an“?, Petrescu a răspuns: „Aceeaşi impresie pe care mi-o face întâi Septembrie. Când eram în liceu îmi ziceam: anul acesta voi avea numai note bune. Şi era totdeauna ca în trecut. Asta, până am terminat liceul. Voi privi la fel fiecare început de an, până când voi termina iar…”
Victor Eftimiu, autor de piese de teatru care au obţinut succese răsunătoare pe prima scenă, a spus: „N'am avut niciodată impresia că intru într’un an nou, căci disciplina milenară n'a putut învinge, în mine, sentimentul de independenţă. An nou? De ce? Toate zilele sunt noi.
E an nou, când încep o muncă nouă. Firea însăşi nu se supune legilor noastre, căci 1 lanuarie nu înseamnă un început, nici pe pământ, nici sub pământ, nici în ape, nici în văzduhuri. Când desghiaţă gârlele, când se vesteşte prima barză şi toate cele de subt pământ, - afară de fraţii noştri îngropaţi - ies la lumină. Iată Anul Nou. Cellalt? O foaie moartă de calendar." Victor Eftimiu, scriitor
Autorul „Bujoreştilor„ Caton Theodorian, i-a răspuns: „Privesc venirea unui nou an, fără regretul iluziilor pe care le-am pierdut, cu durerea celor care mi-au mai rămas.
Între semnarea a două petiţii, lămuririle pe care le dădea unei actriţe şi o convorbire telefonică, Liviu Rebreanu,
la acea data director al Teatrului Naţional, a răspuns: „Fiecare an nou e un prilej de iluzii, precum fiecare sfârşit de an înseamnă o risipire de speranţe şi o revizuire a sfărâmăturilor.1930 poate să aducă toate surprizele. Pentru mine, ar fi cel mai simpatic dacă mi-ar aduce o carte nouă - fireşte de-a mea“.
Sursa documentare: Biblioteca Digitală a Bucureştilor.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
