Cum a fost izolat Ardealul în Răscoala de la 1907. Presa maghiară din provincie a scris „in corpore“ articole manipulatorii
0Ştirile despre Răscoala din 1907 îi găsesc pe românii din comitatul Alba Inferioară, ca de altfel pe cei din întreaga Transilvanie, într-o perioadă de puternică ofensivă împotriva politicii de deznaţionalizare practicată de guvernul maghiar.
„Din baza documentară a judeţului Alba lipsesc documentele confidenţiale ale fostelor autorităţi maghiare din anul 1907, referitoare la evenimentele din România şi la măsurile de siguranţă luate în fostul comitat Alba Inferioară. Ca atare, reconstituirea ecoului pe care l-a avut Răscoala pe aceste meleaguri se poate face doar după publicaţiile româneşti şi maghiare locale, contemporane cu evenimentele“, scrie profesorul Ioan Pleşa, fost director la Arhivele Naţionale Alba, în studiul „Ecoul marii răscoale ţărăneşti din România, din primăvara anului 1907, pe teritoriul comitatului (judeţului) Alba Inferioară“.
Profesorul subliniază că nu trebuie să neglijăm inexactităţile şi exagerările ce se puteau strecura atunci în presă, din cauza surselor neautorizate de informaţii şi a intereselor publicitare. În ciuda acestui fapt, ştirile reflectă totuşi o mare parte de adevăr, precum şi opinia maselor, a conducătorilor acestora şi a autorităţilor în legătură cu tragicele evenimente din anul 1907.
Boierii şi arendaşii îşi căutau scăparea în Ardeal
Din studiul profesorului Pleşa rezultă că primele ştiri în legătură cu Răscoala apar în ziarul „Alsófehér“ din Aiud, organul oficial de presă al partidelor de opoziţie din comitatatul Alba de Jos. În numărul din 24 martie 1907, sub titlul „Ţara Românească în flăcări“, se arată că în nordul Moldovei a izbucnit Răscoala ţăranilor din 7 judeţe care, după ziua de 15 martie, a crescut şi s-a propagat cu repeziciune şi spre alte zone.
Autorul aprecia că în judeţul Botoşani, unde s-a aprins flacăra revoltei, s-au ridicat la luptă în jur de 16.000 de ţărani, care pustiesc totul sub privirile neputincioase ale conducătorilor satelor şi oraşelor. Printre cauzele revoltei, menţionate de autorul articolului, se numără: lipsa de pământ şi condiţiile de arendare a acestuia, care îi menţin pe ţărani într-o stare de iobăgie.
În numărul 28 martie 1907 al publicaţiei „Közérdek“ (n.r.Interesul public), apărut tot la Aiud, sunt publicate ştiri despre Răscoala din România, apreciind că „acolo se petrec evenimente înfiorătoare.“ Se arată că ţăranii răsculaţi atacă pe stăpânii de pământ, aprind şi distrug totul. Ziarul aminteşte că, la început, se părea că este vorba de o mişcare antisemită sau de o aţâţare a unor partide politice împotriva altora, dar Răscoala se dezvoltă în continuare, dezvăluind cauze mai adânci. Sunt menţionate măsurile ineficiente de stăvilire luate de către Guvern, care a fost până la urmă nevoit să demisioneze.
Ample ştiri şi comentarii în legătură cu evenimentele din primăvara 1907 au apărut şi în „Revista politică şi literară“ din Blaj. Publicaţia apăruse doar înainte cu un an, pe fondul puternicelor mişcări cu caracter social ce frământau muncitorimea şi ţărănimea din Transilvania. Asta, sub impactul regenerării mişcării de eliberare naţională a românilor, prin trecerea la „noul activism” politic şi a numeroaselor adunări de protest faţă de sistemul electoral nedrept practicat de către guvernanţi cu prilejul alegerilor parlamentare. Astfel de adunări au avut loc peste tot şi în comitatul Alba Inferioară (n.r. - comitatul avea la 1900 un număr de patru oraşe cu consilii, 174 comune şi cătune şi o suprafaţă de 3576,5 Km2).
Încercări de denaturare a faptelor reale
Potrivit profesorului Pleşa, ştirile despre Răscoala din 1907 îi găsesc pe românii din comitatul Alba Inferioară, ca de altfel pe cei din întreaga Transilvanie, într-o perioadă de puternică ofensivă împotriva politicii de deznaţionalizare a guvernului maghiar. În „vizor“ erau mai ales politicile şcolare proiectate de către ministrul cultelor şi instrucţiunii, Appónyi, care urmăreau introducerea limbii maghiare în şcolile confesionale ale naţionalităţilor, ca unică limbă de predare, apreciază profesorul Pleşa.
„Având în vedere starea de spirit a românilor din comitatul Alba Inferioară, din acea perioadă, manifestată public prin mari adunări şi demonstraţii cu caracter politic, precum şi faptul că imensa majoritate a participanţilor erau ţărani oropsiţi şi exploataţi fără milă, autorităţile încep să se teamă că răscoala ţăranilor din România s-ar putea declanşa şi în Transilvania. În acest fel, autorităţile recunoşteau, fără să o declare oficial, că ţăranii români din Transilvania aveau aceeaşi soartă tristă ca a celor din România, la care se adăuga o foarte puternică şi sistematică asuprire naţională“, Ioan Pleşa, fost director Arhivele Naţionale Alba
Drept urmare, gazetarii maghiari din comitat nu stau cu mâinile în sân, ci iau poziţie, încercând, inutil, să denatureze faptele reale. În numărul din 4 aprilie 1907, ziarul „Alsófehér“ din Aiud publică articolul „Ţăranii din Ţara Românească“. Autorul face o amplă descriere a vieţii grele, măcinate de boli şi mizerie a ţăranilor din România. Altfel spus, îl lasă pe cititor să deducă că acesta era mobilul Răscoalei, ceea ce era pe deplin adevărat.
Când, însă, autorul îi îndeamnă pe românii din Ardeal să-şi compare situaţia cu a celor de peste Carpaţi şi afirmă că aceasta este infinit mai bună, ţărănimea fiind „apărată de exploatare” de către legi şi administraţia de stat, se susţinea, fără jenă, un mare neadevăr. Realităţile politice şi sociale din Transilvania erau prea bine cunoscute de către imensa majoritate a poporului român, care resimţea zi de zi asuprirea ridicată la rangul de politică de stat, sub influenţa puternicei feudalităţi anacronice care se menţinea în continuare.
Un important rol mobilizator, atât în Răscoala de peste Carpaţi, cât şi în agitaţiile românilor din Transilvania, l-a avut poezia „Noi vrem pământ“, scrisă de Octavian Goga. În numărul din 31 martie 1907, apărea, în ziarul „Poporul român“, articolul „Nouă ne trebuie pământ“. Stilul articolului era unul tăios, pătruns de un profund realism. Cititorul putea desprinde cu claritate cauzele Răscoalei: lipsa de pământ şi exploatarea nemiloasă a ţărănimii române.
„Peste tot în România se aude lozinca «Noi vrem pământ!», deoarece, spuneau ţăranii, adresându-se oprimatorilor, noi îl îngrijim, noi îl cultivăm iar voi fără nici o oboseală şi îngrijire aţi devenit stăpâni asupra lui...”, se spune în articol. „Cuprinse de duhul lui Horea şi Cloşca, s-au răsculat sate întregi, pe rând, unul după altul, s-au înarmat cu topoare, coase..., şi-au pornit din sat în sat, din oraş în oraş şi au alungat din oraşe şi sate pe arendaşi şi boieri”, se mai arată în articol. Autorul face şi legătura între situaţia ţăranilor din România şi a celor din Transilvania şi concluzionează simplu şi clar: „ţăranul din Transilvania este asuprit nu numai din punct de vedere economic, ci şi politic. N-are nici pâine, nici dreptate…“. Autorul articolului merge mai departe şi spune că, atunci când se va convinge că în zadar adresează cereri, la fel ca şi fraţii din România, atunci va striga şi el aşa ca să audă şi aceia care n-ar vrea să audă că: „Nouă ne trebuie pământ!”. Îndemnurile la luptă cuprinse în aceste fraze nu sunt greu de sesizat.
Fragmente semnificative din articolul „Nouă ne trebuie pământ!“ sunt preluate de gazetarii maghiari, în traducere fidelă din limba română, în ziarul „Alsöfehér“, din 11 aprilie 1907. Autorul articolului ajunge la concluzia că „este o agitaţie pentru ca compatriotul român să urmeze exemplul ţăranului din România”. În plus, atrage atenţia ministrului de interne asupra pericolului mişcărilor româneşti din Transilvania, cerând luarea măsurilor necesare.
Ciocnire înte cavaleria regală şi ţăranii. Foto: wikipedia
„Întâmplarea petrecută câteva luni mai târziu, la 24 august 1907, în satul Pănade, de lângă Blaj, când soldaţii din batalionul IV al regimentului de honvezi din zonă i-au atacat pe ţăranii revoltaţi, maltratând câteva zeci dintre aceştia, arată că ziarul „Alsöfehér“ a intuit bine atmosfera politică a timpului şi influenţa Răscoalei ţăranilor din România asupra fraţilor lor din Ardeal“, apreciază profesorul Pleşa.
Cauza Răscoalei: viaţa grea a ţăranului
Marea Răscoală din primăvara anului 1907, prin amploarea, durata, intensitatea şi aria ei de răspândire, a constituit cea mai impresionantă ridicare la luptă a ţărănimii din epoca modernă a României. Cauzele care au generat-o ţin de continua ascuţire a contradicţiilor sistemului agrar din România, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. În „Raportul inspectorului general C. Pleşa către Ministrul Justiţiei din 3 aprilie 1907“ se spune că:
„Principala cauză a revoltei este legată de situaţia foarte dificilă a ţăranilor. Nicolae Leonescu, procuror general, considera că: sunt nedreptăţiţi la muncă; preţul li se fixează de arendaş sau proprietar. Li se măsoară mai puţin decât muncesc în realitate (...) administraţia comunală nu-i apară în pretenţiunile lor, cele de multe ori drepte, faţă de arendaşi şi proprietar (...) Aceste motive au făcut să crească ura ţăranilor contra arendaşilor şi proprietarilor şi la un singur cuvânt să fie toţi uniţi şi să comită aceea ce au comis“, C.Pleşa, autor Raport către Ministrul Justiţiei, în 3 aprilie 1907
Declanşată în 8 februarie 1907, în satul Flămînzi din judeţul Botoşani, Răscoala avea să se întindă cu repeziciune din nordul Moldovei până în vestul Olteniei. Reprimarea a fost de o cruzime extremă. S-a acţionat ca în război, cu întregul arsenal, inclusiv cu tunuri. Au fost astfel ucişi mii deţărani, alte mii au fost arestaţi şi întemniţaţi, iar o bună parte din satele răsculate incendiate şi bombardate cu tunurile.
Numărul exact al victimelor aprinde încă dezbateri intense. Putem însă vorbi de mii de victime. Esenţial este însăşi faptul că au existat numeroase victime şi situaţia în care trăiau locuitorii satelor a devenit un subiect de interes pentru clasa politică, problema ce îşi va găsi rezolvarea după Primul Război Mondial, prin Reforma agrară din 1921. (Articol scris de NICU NEAG)
Citiţi şi:
VIDEO DOCUMENT ”Ţara Moţilor”, cel mai bun documentar la Festivalul de film de la Veneţia în 1939
Se încarcă comentariile...
