VIDEO Petra, incredibilul oraş pierdut al Iordaniei

O lecţie de istorie care îţi taie răsuflarea. O excursie pe care nu ai cum s-o uiţi. Un drum obositor, dar incredibil de frumos. Petra îşi lasă amprenta pe fiecare vizitator. Dacă ajungeţi în Iordania, situl arheologic trebuie să fie pe lista obiectivelor turistice de vizitat. Chiar şi cel mai pretenţios turist va pleca încărcat de amintiri superbe.

Vechea aşezare, întemeiată de nabateeni în inima munţilor Hor, este situată la circa 262 de kilometri sud de capitala Amman şi la circa 130 de kilometri nord de portul Aqaba, de la Marea Roşie. Puteţi ajunge aici şi dacă mergeţi într-un sejur în Egipt, în peninsula Sinai. Din apropierea staţiunii Taba puteţi lua feribotul. Străbateţi Marea Roşie în aproximativ o oră. Preţul unei excursii este în jur de 200 de euro, iar viza pentru Regatul Haşemit al Iordaniei se obţine uşor, chiar la bordul ambarcaţiunii. Un sejur de nouă zile în Iordania costă aproximativ 900 de euro de persoană.

Cetatea învăluită în mister

Oraşul Petra, numit în Antichitate Rekem (aşa apare menţionat în manuscrisele de la Marea Moartă), a fost construit de nabateeni, un popor nomad arab, care s-a aşezat pe teritoriul actual al Iordaniei în urmă cu circa 2.200 de ani. Nabateenii au conceput un sistem ingenios de pompare a apei de la peste 50 de metri adâncime.Aşa au reuşit să supravieţuiască în deşertul necruţător. Numai că despre acest sistem se ştie prea puţin astăzi, în ciuda numeroaselor teorii avansate de cercetători.


Vorbitori de aramaică, nabateenii se ocupau de comerţ, oraşul lor fiind un punct de răscruce pentru caravane. În anul 106, Petra a devenit parte a Imperiului Roman. Oraşul, pe care munţii îl înconjoară ca nişte ziduri de apărare, a fost abandonat în anul 363 în urma unui cutremur. Peste el s-a aşezat apoi uitarea până în 1812, când lumea civilizată a aflat de Petra, graţie exploratorului elveţian Johann Ludwig Burkhardt. În 1985, Petra a fost inclusă în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial.

Edificii măreţe

Din chocetul port iordanian Aqaba se poate ajunge la Petra cu autocarul în aproximativ două ore

Odată ce intri în situl arheologic începi să vezi, rând pe rând, construcţiile săpate direct în stâncă. Drumul, străjuit de stânci înalte, duce spre Trezorerie sau Al-Khazneh, cel mai impresionant monument, conceput ca o cameră mortuară pentru un rege al nabateenilor. Săpată direct în piatra de culoare trandafirie, cel mai probabil – după cum spun ghizii – de sus în jos, Trezoreria are 43 de metri înălţime şi 30 de metri lăţime.

Cu câţiva euro puteţi să închiriaţi un măgăruş pentru o bucată de drum

În ciuda faptului că turiştii sunt numeroşi, iar în faţa acestui monument zăbovesc mult, aproape că nu se aude  un sunet. Măreţia Trezoreriei îi reduce la tăcere şi aproape că le taie răsuflarea. Complexul arhitectonic continuă cu Amfiteatrul Roman şi Mormintele Regale. Pentru vizitarea aşezării este nevoie cam de o jumătate de zi. Ghizii spun însă că, dacă vrei să te bucuri în linişte de fiecare vestigiu, ai nevoie de două zile.

Grandoarea Mormintelor Regale concurează cu cea a Trezoreriei

Cei care nu vor să meargă într-un grup însoţit de un ghid pot vizita Petra pe cont propriu. Găsesc pliante cu toate explicaţiile necesare la intrare. Sunt gratuite. Nu trebuie să-şi facă probleme că s-ar putea rătăci. Nu au unde. Există un singur drum pe care pot merge pentru a vizita complexul, acesta fiind şi cel de întoarcere.Cei aproximativ cinci kilometri pe care trebuie să-i parcurgi pe jos, pe drumul de piatră, uneori anevoios, nu se simt. Obositor este vântul, iar soarele nu iartă. Dar poţi să-ţi tragi răsuflarea la una dintre cele câteva terase aflate în interiorul complexului.

Amintiri piperate

Vânzătorii încearcă să atragă turiştii strigând şi făcându-le semne

Suvenirele se pot cumpăra de la vânzătorii ambulanţi, în euro, în dolari sau în dinari iordanieni. Comercianţii acceptă fără probleme oricare dintre aceste monede şi se pricep de minune să ademenească turiştii. Dar trebuie să ştiţi că preţurile sunt destul de piperate. Cel puţin zece euro pentru un clopoţel de la Petra sau 25 de euro pentru un suvenir din piatra care încearcă timid să redea Trezoreria.

Şiragurile de mărgele sunt asemănătoare celor pe care le puteţi cumpăra şi din pieţele din România, numai că preţurile sunt mai mari, uneori chiar triple. Se poate negocia însă cu vânzătorii, dacă aveţi răbdare şi nu vă lăsaţi impresionaţi de descrierea făcută fiecărui obiect. Totuşi, nu sunt dispuşi să scadă preţurile foarte mult, iar reducerile se fac, în general, în cazul în care cumpăraţi foarte multe produse.

Dacă vreţi să rămâneţi cu o amintire plăcută fără să scoateţi prea mulţi bani din buzunar, puteţi să vă fotografiaţi cu un personaj care pare venit din negura timpurilor. Câteva persoane îmbrăcate în costume specifice, care te duc cu gândul la populaţia de odinioară a Petrei, se oferă să apară într-o fotografie alături de turişti.Se mulţumesc cu bani destul de puţini în schimbul serviciului prestat – un euro sau chiar 50 de eurocenţi. Iar dacă nu primesc nimic, se uită puţin mai lung, dar îngăduitor.