VIDEO Cât cântăreşte un cuvânt. Psihologii avertizează că un copil afectat de violenţa verbală nu îşi mai trăieşte viaţa normal

Violenţa verbală are consecinţe vizibile asupra copiilor FOTO Shutterstock

Cele mai recente studii arată că juniorii şi tinerii români au devenit atât de imuni la violenţa verbală, încât nici nu o mai consideră anormală, ci, mai degrabă, o normă comportamentală. Acest lucru are consecinţe grave asupra dezvoltării copiilor, avertizează psihologii.

„Cuvintele dor, nu-i aşa?‟ este o campanie care atrage atenţia asupra violenţei verbale şi consecinţelor acesteia asupra comportamentului tinerilor şi a fost lansată, pe 20 noiembrie, de Romtelecom, împreună cu Asociaţia Telefonul Copilului. Iniţiativa a venit în urma creşterii numărului de situaţii violenet semnalate public, în care copiii şi tinerii sunt implicaţi fie ca victime, fie ca agresori, dar şi de creşterea numărului de apeluri la Telefonul Copilului care ridicau această problemă. Două studii realizate de IMAS relevă faptul că juniorii şi adolescenţii devin din ce în e mai imuni la formele de violenţă verbală,  aceasta fiind recunoscută ca punct de plecare a pentru agresivitatea fizică.

Violenţa verbală, frecventă în cartier şi la şcoală

Statisticile primului studiu indică faptul că 60% dintre respondenţi, cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani, au fost implicaţi în cazuri de violenţă verbală. Acest tip de violenţă se întâmplă cu preponderenţă în cartierul în care locuiesc (46,7%) şi la şcoală (33,5%). Incidentele de violenţă verbală implică, în general, persoane necunoscute (45%) sau alţi elevi (aproape 40%). Copiii şi tinerii respondenţi spun că, la şcoală, frecvenţa cea mai mare a cazurilor de violenţă verbală este cea între elevi. În cartier, vinovaţi pentru agresivitatea prin cuvinte sunt, preponderent, participanţii la trafic (şoferii şi pietonii), care surclasează chiar şi interlopii sau golanii.

Cel de-al doilea studiu arată că, în percepţia celor intervievaţi, cauzele agresivităţii se leagă în primul rând de frustrări individuale şi de dorinţa agresorului de a se face remarcat. Agresivitatea verbală este privită de toţi respondenţii ca fiind o formă de violenţă, însă nu este asociată imediat cu violenţa. Aceasta tinde să devină o stare de normalitate, şi nu o manifestare de ostilitate.

Violenţa verbală are consecinţe vizibile asupra juniorilor, care pot persista în timp şi pot determina, în mod negativ, formarea caracterului tânărului. „Stima de sine scăzută, depresia, tulburările de comportament, toleranţa scăzută la adaptarea cerinţelor şcolare – acestea sunt câteva dintre problemele cu care se confruntă copiii care sunt agresaţi verbal în unităţile de învăţământ‟, a declarat Cătălina Florea, director executiv al Asociaţiei Telefonul Copilului.

Asociaţia a înregistrat peste 3.300 de apeluri la numărul 116 111 pe tema situaţiilor de agresivitatea verbală din şcoli, în perioada ianuarie 2011 – octombrie 2012. Dintre acestea, cele care privesc relaţia de abuz copil – copil au reprezentat un procentaj de aproape 70% în 2011 şi de aproape 60% în primele 10 luni ale anului 2012.

Ce spun specialiştii

Psihologii susţin că primul pas în combaterea violenţei verbale este conştientizarea. Oamenii trebuie să se obişnuiască cu subiectul, să nu îl ocolească. Trebuie să fie ajutate atât victimele, cât şi agresorii, pentru că aceştia acţionează violent, cel mai probabil, din lipsa comunicării sau înţelegerii. „Agresorul vrea să fie remarcat, vrea putere, tocmai din cauza faptului că, la un moment dat, el însuşi a fost pus într-o situaţie de inferioritate prin violenţa verbală‟, a precizat psihoterapeutul Anca Păcurar.

În plus, specialiştii adaugă că sursa violenţei este lipsa de comunicare. „De exemplu, când cineva îi spune unui copil că este prost, vrea, de fapt, să îi spună că l-a deranjat ceva anume. Pentru că mulţi dintre noi nu ştiu să îşi exprime sentimentele şi frustrările, un copil poate trăi toată viaţa cu anumite mesaje greşite‟, a explicat Cati Călin, psiholog şi trainer comunicare relaţională.

De asemenea, psihologii atrag atenţia asupra faptului că părinţii joacă un rol mai important decât îşi imaginează în dezvoltarea pe termen lung a copilului. Psihologul Silviu Ioniţă a explicat că mulţi dintre aceştia nu ştiu să îşi exprime sentimentele în mod corect. Spre exemplu, când cel mic vine de la şcoală, mama îl bombardează cu întrebări de genul „Ce ai făcut la test?‟, „Ce a mai zis profesorul X?‟ sau „Ce teme ai de pregătit?‟. Copilul nu se simte în mijlocul unui dialog, ci al unui chestionar la care se simte obligat să răspundă. Astfel, el poate fi frustrat de acest lucru şi îşi poate manifesta nemulţumirea prin violenţă verbală faţă de colegii de clasă. Specialiştii spun că juniorii ar trebui să simtă ca fac parte dintr-un dialog constructiv.

Un copil afectat de violenţa verbală va primi mesaje greşite, la va prelua şi va trăi cu ele toată viaţa. De asemenea, este posibil ca în momentul în care va ajunge într-o funcţie de conducere să-şi reverse propriile frustrări din copilărie pe subordonaţii săi, neştiind însă de unde provine acest comportament agresiv. Acest lucru îi poate afecta dezvoltarea profesională şi modul în care îl percep cei din jur, susţin psihologii.

Campania „Cuvintele dor, nu-i aşa?‟ va conţine două ateliere, unul dedicat tinerilor (26 noiembrie), iar altul, părinţilor (3 decembrie), care vor avea ca scop găsirea unor soluţii pentru combaterea violenţei verbale. În plus, pe 7 decembrie, va fi lansată o carte electronică gratuită, care va oferi, în benzi desenate, situaţii şi soluţii generale legate de agresivitatea prin cuvinte.