Vă mai amintiţi de... George Matei Cantacuzino

Descendent al unei vechi familii boiereşti, George Matei Cantacuzino s-a născut în 1899, la Viena, unde tatăl său, diplomatul Nicolae Cantacuzino, a fost secretar al misiunii româneşti între 1985 şi 1909.

Se înrudea cu o seamă de personalităţi ale culturii noastre, ca Martha Bibescu, Theodor Pallady, Barbu Dimitrie Ştirbei, Nicolae Ghika-Budeşti, Gheorghe Balş. Studiază la licee din Montreaux şi Lausanne, apoi urmează secţiunea de arhitectură a Şcolii naţionale de arte frumoase din Paris.

Se întoarce în ţară şi realizează o seamă de lucrări importante, care îl situează între arhitecţii de renume ai perioadei interbelice. I  se datorează Palatul Băncii de Investiţii, fosta Uniune a Arhitecţilor, demolată astăzi, imobilul Creţulescu de pe Calea Victoriei, o clădire de birouri în Piaţa Universităţii.

În anii '30, proiectează câteva vile la Eforie Nord, hotelul Rex din Mamaia, blocuri în Bucureşti, pe străzile Dionisie Lupu, Mendeleev şi în Piaţa Amzei, complexul industrial al fostei uzine Tractorul din Braşov, postul de radio din Bod. Interesat de istoria arhitecturii româneşti, despre care a scris mai multe studii, s-a ocupat şi de res-taurare.

Încă de la începutul anilor '20 a realizat, timp de mai mulţi ani, restaurarea Palatului Mogoşoaia, dar şi a unor ctitorii din nordul Moldovei sau al Palatului Mitropoliei din Iaşi. În afara preocupărilor pentru arhitectură, scrie şi mai ales pictează.

În pofida studiilor sale şi a pasiunii pentru arhitectura românească, în pofida realizărilor importante din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării, boierul George Matei Cantacuzino va fi arestat în 1948 şi va petrece cinci ani în închisorile comuniste.

Eliberat în 1953, stabilit la Iaşi, oraş pe care l-a apreciat şi l-a iubit toată viaţa, a plecat din lumea aceasta în 1960. Peste numele lui s-a aşternut uitarea pentru mult timp. Desigur, nu şi din partea specialiştilor.