Un western american pentru linistea noastra

"Victorie pentru actionarii si angajatii Americii", a strigat al lor presedinte - prim-ministru. Ciudat cum pe malul Potomacului se simt rezonante dambovitene, parca se aude duduind si la Washington

"Victorie pentru actionarii si angajatii Americii", a strigat al lor presedinte - prim-ministru. Ciudat cum pe malul Potomacului se simt rezonante dambovitene, parca se aude duduind si la Washington un Parchet National Anticoruptie care sa lupte cu coruptii "altora". "Incredere, incredere, incredere. Sa redam increderea investitorilor", s-a repetat, cu disperare aproape, in ultimele saptamani, in cele mai inalte medii oficiale americane. Cu aceeasi disperare s-a emis un text, aprobat, la sfarsitul saptamanii trecute, in unanimitate de cele doua Camere ale Congresului (Parlamentul) si considerat o reforma in economia corporatista americana. "Astept cu nerabdare sa semnez pentru transformarea in lege a acestor importante reforme", a reactionat imediat presedintele Bush, un apropiat al sau anuntand chiar organizarea unei ceremonii a semnarii in aceasta saptamana. Va fi ceremonia unui act de incredere sa-i spunem original, tot in sens dambovitean. Un presedinte va semna pentru interzicerea imprumuturilor acordate de companii (corporatii) directorilor, administratorilor. Va semna pentru ca directorii sa-si raporteze imediat tranzactiile cu actiuni. Presa americana l-a acuzat deja de ipocrizie pe dl. Bush, care, pe vremea cand era membru in Consiliul de Administratie al unei firme petroliere, a acceptat ca aceasta sa-i acorde doua imprumuturi, bani cu care a cumparat actiunile firmei. Mai tarziu, a vandut aceste actiuni cu un profit frumos, dar tocmai cu doua saptamani inainte ca firma sa anunte pierderi si pretul actiunilor sa scada puternic la bursa! Presedintele va semna si pentru pedepsirea directorilor care tolereaza manopere contabile si care distrug documentele companiei. El va fi asistat de vicepresedintele Cheney, cel investigat pentru rolul jucat ca director general al unei companii petroliere suspectate ca si-ar fi umflat profiturile cu vreo 234 milioane de dolari. Bate la ochi si faptul ca, in perioada in care Cheney a condus compania, aceasta beneficia de contracte guvernamentale de miliarde de dolari si, coincidenta, isi dubla donatiile pentru Partidul Republican, cel care controla comisia ce verifica contractele guvernamentale! De asemenea, si vicepresedintele este un petrolist care a stiut cand sa-si vanda actiunile de la compania pe care a condus-o, cu putin timp inainte ca aceasta sa anunte pierderi... Enron si WorldCom au devenit doua pete care se latesc peste filmul pe care il stiam, al unei Americi puternice datorita mecanismului sau de autoreglare, care elimina defectiunile. Veniti din westernul noii economii - economia globalismului, a internetului -, Enron si WorldCom au devenit niste imbuibati, fiind lasati sa se umfle din profituri de miliarde de dolari fictivi. Ei minteau "salbatic" investitorii mari si mici (acestia din urma pierzandu-si chiar economiile de-o viata, cum s-a intamplat in cazul investitorilor-deponenti la fondul de pensii Enron). Pe langa ei, pistolarii care ar fi trebuit sa pazeasca publicul investitor (auditori, firme de contabilitate) ii ajuta, de fapt, sa minta si mai mult. Filmul este departe de a avea un happy-end atata timp cat seriful, care nu este incoruptibilul John Wayne, striga: "Stai! Faci 20 de ani puscarie si iei cinci milioane amenda daca mai minti cu contabilitatea". Ce ne invata insa pe noi acest film american? Ca exista coruptie si-n America, ca au si ei chiar FNI-uri, chiar Bancorex-uri? La ce ne ajuta? Ne-nvata ca "nu exista capitalism fara constiinta; nu exista avere fara caracter"?, cum emfatic clama presedintele Bush intr-un discurs tinut cu doua saptamani in urma. Evident ca nu. Lectia filmului este ca, pentru a nu te dezintegra intr-un sistem tot mai corupt, trebuie sa crezi, totusi, in ceva. "Investiti in continuare", li se spune americanilor de rand. Si acestia vor continua sa investeasca pentru ca traiesc intr-o economie care merge, care a demonstrat ca, dincolo de hotii, le poate aduce viata mai buna, maine, lor si familiilor lor. Atata timp cat stiu ca o economie traieste, pot rezista asaltului minciunii si hotiei. Din pacate, noi, spectatorii romani, vedem ca nici macar de forma nu-i copiem pe americani, in ce zic, si nu in ce fac ei. Asa se face ca pana acum, dupa atatia ani de la plesnirea buboiului FNI, nu avem o lege care sa zica "puscarie maxima pentru cine minte publicul investitor".