Un fenomen care ia amploare: copiii care fug de acasă. Avertismentul psihologilor
0În ultima perioadă, în județul Sibiu s-a înregistrat o creștere a cazurilor de dispariții în rândul copiilor. Psihologul Mihai Copăceanu atrage atenția asupra cauzelor care îi determină aceștia să plece de acasă și propune soluții pentru prevenirea fenomenului.
Mihai Copăceanu subliniază că, deși termenul oficial folosit este „plecare voluntară”, acest lucru nu înseamnă că minorii aleg să plece fără un motiv serios.
„Există mai multe situații în care minorii pleacă voluntar de la domiciliu, sunt mai multe influențe și mai multe cauze. Cert este că în județul Sibiu constatăm o creștere a acestor cazuri. Deși termenul folosit este plecare voluntară, adică în majoritatea cazurilor nefiind vorba de răpiri, în accepțiunea mea ca psiholog, o persoană nu părăsește un loc dacă acesta nu i-a devenit ostil, din mai multe puncte de vedere”, a explicat specialistul pentru oradesibiu.ro.
De ce pleacă adolescenții de acasă? Psihologul identifică mai multe categorii principale de plecări voluntare în rândul copiilor.
Printrea acestea, plecările impulsive, cauzate de conflicte care apar în sânul familiei. „O primă categorie ar fi plecările de acasă subite, neplanificate, impulsive, în urma unui conflict între minor și familie, care a dus la o situație deosebit de tensionată pe care minorul nu o mai poate gestiona singur, nici tolera, ceva insuportabil și singura soluție de a ieși din situație, este, în acel moment, pentru el, fuga de acasă”, explică psihologul.
În aceste cazuri, cuvintele adulților au un impact puternic asupra deciziei minorului. „Atrag atenția că unele afirmații ale adulților sunt percepute mult mai dureros de către minori. Spre exemplu, aici e casa mea, faci ce zic eu sau dacă nu-ți convine, poți să pleci. Minorul poate prelua ca un îndemn și ca un factor care declanșează ideea de a pleca și deci să și plece. Pe scurt, o mare atenție la cuvintele pe care le folosim, chiar și atunci când suntem într-o criză.” adaugă Mihai Copăceanu.
Există și situații în care conflictele sunt repetate, iar fuga devine o formă de evadare. „Alteori poate fi vorba de situații tensionate, de conflicte repetate, iar punctul culminant îl reprezintă această aparentă soluție – evadarea.” Plecările din centrele de plasament sunt și ele o problemă în Sibiu. „Cauzele sunt multiple, în unele situații devenind un comportament repetitiv al aceluiași minor. Alteori, delincvența juvenilă apare ca fenomen”, explică psihologul Mihai Copăceanu.
Pericolele mediului online. De la grooming la metoda „lover boy”
Fuga din cauza relațiilor toxice și a metodei „lover boy” este, de departe, cea mai periculoasă și vizează adolescentele. „A treia categorie sunt plecările voluntare ale minorelor care sunt influențate în decizia părăsirii domiciliului de propunerea unei soluții salvatoare, de promisiuni și noi facilități, în contextul unei relații erotice. Aici vreau să subliniez riscul des întâlnit al comportamentului de tip manipulator sau, și mai grav, de situațiile de trafic de persoane și de metoda ‘lover boy’, falsa iubire”, a mai declarat psihologul
Un fenomen tot mai întâlnit este grooming-ul online, care expune copiii la riscuri majore. „Creșterea cazurilor de grooming online a dus la un număr mai mare de minori care fug pentru a întâlni persoane necunoscute. Grooming-ul online este un proces prin care o persoană adultă manipulează și câștigă treptat încrederea unui minor pe internet, cu scopul de a-l exploata, fie emoțional, fie sexual. Acest proces poate dura de la câteva zile până la luni și are loc pe platforme precum rețelele sociale, jocuri online, forumuri și aplicații de chat.” spune psihologul.
Minorii care provin din medii defavorizate sunt mai vulnerabili la fuga de acasă, continuă specialistul. „Potrivit raportului UNICEF, 1 din 5 copii care fug de acasă provin din medii extrem de sărace. Fuga de acasă devine iarăși o soluție spre un loc mai bun și de evitare a abuzului și neglijenței.”
Cine este mai expus riscului?
Factorii de risc sunt numeroși, dar conflictele familiale joacă un rol esențial. „Cercetările arată că minorii care trăiesc în medii conflictuale sunt mai predispuși să fugă de acasă. Un alt studiu subliniază că expunerea la conflicte familiale crește semnificativ riscul de fugă la adolescenți. Totodată, lipsa suportului emoțional și violența fizică sau verbală îi determină să caute siguranță în altă parte.”
Adolescenții percep fuga ca pe o soluție temporară, însă problemele lor nu dispar. „Pentru adolescenți fuga este percepută ca pe o soluție temporară la problemele lor. Din punct de vedere al atașamentului, lipsa unei relații sigure cu părinții poate duce la comportamente de evitare și fugă. Alte studii au identificat simptome depresive la peste 60% dintre acești adolescenți, adică o suferință”.
Reacția părinților atunci când copilul este găsit și adus acasă este esențială. „Atunci când sunt identificați de poliție și sunt aduși acasă, reacția părintelui adult devine tot una autoritară, lipsită de empatie și compasiune”, mai adaugă Mihai Copăceanu.
Soluții
Psihologul propune mai multe măsuri pentru prevenirea acestor situații. „Soluțiile pot implica gestionarea acestor situații conflictuale și tensionate între părinte și copil astfel încât să nu se escaladeze până la un nivel deosebit de grav. Și mai mult decât atât, există o responsabilitate a comunității, care nu o văd funcțională în România. Spre exemplu, dacă o familie prezintă sărăcie și există acest risc, nu vedem modele în care celelalte familii învecinate, preotul satului sau primarul să adopte măsuri de ajutor, să sprijine familia tocmai pentru a evita situațiile grave”, a mai precizat psihologul Mihai Copăceanu.
Se încarcă comentariile...
