Tinerii, prostituţia şi căsătoriile temporare

familii bogate. În faţă sunt parcate maşini de ultimă oră europene şi americane din care se aude tare muzică occidentală. Înăuntru, urci pe scări rulante până la ultimul etaj, unde sunt

familii bogate. În faţă sunt parcate maşini de ultimă oră europene şi americane din care se aude tare muzică occidentală.
Înăuntru, urci pe scări rulante până la ultimul etaj, unde sunt numai restaurante tip fast-food, dar cu specific francez, italian, chinez, thailandez, indian. Aici e locul unde tinerii interacţionează, se leagă prietenii printre zâmbete şi sub pretexte de genul "Pot să împrumut sarea?". Comportamentul este destul de timid, chiar pentru tineri care au trecut de vârsta adolescenţei, dar suntem într-o ţară islamică şi sugestia ţine locul unei declaraţii, o privire ţine locul unei invitaţii.
şi tot aici, la Jam-e Jam, apar, în fiecare seară, prostituatele de lux. Sunt vizibil diferite de celelalte femei. Poartă sacouri foarte strâmte, şaluri colorate strident care lasă aproape tot părul la vedere şi mult, foarte mult machiaj. Stau ore întregi doar cu un suc pe masă şi aruncă ocheade în jur. Din când în când, lângă ele apare un bărbat, proxenetul, care le mai întreabă ce se întâmplă, apoi se duce la altă masă şi le ţine sub supraveghere. Puţini îşi permit să se bucure de serviciile unei astfel de fete. Preţul este cam de 100 de euro.
Dar sunt şi prostituate cu tarife mai mici. Îşi caută clienţi prin parcuri. Nu abordează ele bărbaţii, pentru că riscă să fie duse la poliţie. Dar trimit semnale prin zâmbete şi mişcări languroase. Sunt puternic machiate şi îmbrăcate la limita codului impus de societatea în care trăiesc. De obicei au şalul cât se poate de neglijent aşezat pe cap, astfel încât să iasă la iveală cât mai multe şuviţe de păr. De obicei, sunt vopsite blonde sau au măcar şuviţe blonde. Dacă găsesc client, se duc acasă la el, pentru că niciun hotel iranian nu ar închiria o singură cameră unui bărbat şi unei femei care nu prezintă un certificat de căsătorie sau care nu demonstrează că sunt fraţi.
Iranienii spun că în republica islamică găseşti orice are de oferit şi Occidentul doar că pe ascuns şi trebuie să cunoşti un localnic care îţi poate face rost de ce doreşti, fie că e vorba de sex plătit ori alcool.
Paradoxal, clericii iranieni permit aşa-numitele "căsătorii temporare", numite sigheh. Bărbatul şi femeia vin la mullah şi cu încuviinţarea lui semnează un contract de câteva luni sau un an şi care prevede că cei doi sunt căsătoriţi pe toată această perioadă, iar la sfârşit bărbatul se obligă să ofere o anumită sumă. Contractul poate fi prelungit. Dacă dintr-un astfel de aranjament rezultă copii, ei rămân în custodia tatălui.
Dar căsătoriile sigheh nu mai sunt prea populare. Tinerii, cel puţin, le consideră înjositoare şi un motiv de ruşine. Obiceiul se mai practică în provincie, la oraş e mai rar. Clericii consideră că o astfel de căsătorie temporară este morală şi reprezintă soluţia perfectă pentru păstrarea purităţii spirituale a tinerilor. Intelectualii o taxează drept prostituţie mascată.