Tarismul democratic

"Rusia nu mai este o democratie". Fraza de mai sus nu-i apartine presedintelui Bush sau premierului Blair, ci liderului Partidului Comunist din Rusia, Ghenadi Ziuganov. La randul lor, cei 400 de

"Rusia nu mai este o democratie". Fraza de mai sus nu-i apartine presedintelui Bush sau premierului Blair, ci liderului Partidului Comunist din Rusia, Ghenadi Ziuganov. La randul lor, cei 400 de observatori OSCE ai alegerilor legislative din aceasta tara uriasa au considerat ca "alegerile pun in discutie atasamentul Rusiei fata de standardele democratice occidentale". De fapt, in Rusia, Vladimir Putin a curatat scena politica de orice competitor real. Partidul sau, Rusia Unita, a obtinut 37 la suta din voturi si va detine majoritatea absoluta in Duma de Stat. Celelalte partide intrate in Parlament, cu procente sensibil mai mici, sunt practic nefrecventabile. E vorba de comunisti, fascistii lui Jirinovski, si ultranationalistii de stanga. Partidele ce promovau reforme de tip occidental nu au mai intrat in Parlament. Astfel, Duma va putea prelungi fara probleme mandatul prezidential de la 4 la 7 ani si va putea schimba, daca se va dori, Constitutia. Puterea lui Putin este acum uriasa. Daca Ziuganov a rostit o fraza despre democratie constient de faptul ca Rusia nu a fost niciodata o tara democratica, in cazul OSCE lucrurile arata o anumita naivitate pe care, in special Statele Unite, au manifestat-o fata de Moscova. Rusia nu va prefera vreodata Coca-Cola vodcii. Rusia nici nu si-a propus si nici nu ar avea practic cum sa indeplineasca standardele democratice occidentale, asa cum s-a intamplat, de exemplu, cu statele est-europene intrate in NATO si, in curand, si in Uniunea Europeana. Situatia actuala din Rusia poate fi ingrijoratoare, dar si binefacatoare pentru Occident. Dupa prabusirea URSS, spatiul rus a trecut printr-o tranzitie cumplita. Democratia de tip occidental nu a functionat la fel ca in Europa de Est. Pe teritoriul Rusiei au izbucnit razboaie sangeroase, si exista pericolul real al unei explozii generalizate in cele 89 de regiuni si teritorii din care este alcatuita Federatia Rusa. Dificultatile economice au fost specifice unei tari ce ocupa doua continente si superdezvoltata militar, dar inapoiata economic, in ciuda faptului ca detine jumatate din materiile prime ale omenirii. In Rusia, de la inceputul anilor '90, salariile si pensiile nu erau platite cu lunile. Se inregistrau rate ale inflatiei cu trei si patru cifre. Adesea lucratorii erau platiti in produsele pe care le produceau: perii, nasturi sau hartie de scris. Mecanismul economic era total gripat. Impozitele erau incasate practic exclusiv de Mafie sub amenintarea cu moartea - pusa imediat in aplicare. Si asta indiferent daca era vorba de o firma ruseasca sau de reprezentanta Rolls Royce de la Moscova. Complexul militaro-industrial din vremea URSS s-a perpetuat in Federatia Rusa si a produs o segregare economica cumplita. Datorita adjudecarii materiilor prime ale tarii, in special de petrol si gaze, au aparut zeci de mii de milionari in dolari si destui multimiliardari, care au umplut cu bani bancile elvetiene si au cumparat, practic, Riviera Franceza, evitand insa sa reinvesteasca bani in Federatia Rusa. In acelasi timp, zeci de milioane de persoane din Rusia au trait luni si ani de zile fara sa primeasca nici un ban venit. In perioada '92-2000, Occidentul era ingrozit, pe buna dreptate, de riscul mare ca arme nucleare rusesti sa ajunga in Iran sau in Irak, sau ca specialisti cu inalta calificare din Rusia, neplatiti cu anii, sa accepte salarii de nivel occidental pentru a lucra pentru state considerate teroriste. Nu intamplator, programul spatial si cel nuclear din Rusia au primit atunci bani americani si germani pentru a continua sau, pur si simplu, pentru conservare. Situatia era atat de grava incat a devenit notorie patania din Cecenia, cand mai multe camioane militare si tancuri rusesti au fost schimbate pe trei sticle de vodca de soldatii care le conduceau. Presedintele Boris Eltin, batran si foarte bolnav, nu putea face fata unor asemenea provocari. In schimb, el va ramane in istoria moderna pentru doua lucruri. Primul, ca a respins presiunile lui Gorbaciov de a mentine Uniunea Sovietica. Al doilea tine de alegerea lui Vladimir Putin ca succesor. Sub conducerea autoritara a fostului sef al KGB, haosul din Rusia a inceput sa fie ordonat, iar pericolul destabilizarii Federatiei Ruse a fost inlaturat cu metodele "tarismului democratic". Acestea au tinut inclusiv de trecerea literamente prin foc si sabie a Ceceniei. Economia s-a revigorat simtitor si au inceput sa apara mecanismele unei economii de piata, desigur, cu specific rusesc, strans legata in partea sa energetica de factorul politic de la Kremlin. Armata, serviciile, politia au fost reechipate, platite, si li s-a restabilit statutul social. Statul si nu numai Mafia a trecut la colectarea impozitelor. Salariile si pensiile au inceput sa fie platite regulat. Miliardarii fie s-au aliniat in fata lui Putin, fie au fost bagati literalmente la inchisoare sau expulzati, iar afacerile din interiorul Rusiei confiscate si date unor oameni ai puterii. Presa, libera, diversa si curajoasa dupa prabusirea URSS a fost "disciplinata" prin parghii economice. Pe plan international, dintr-un stat problema, Rusia a devenit intai un partener al Vestului, iar acum este din nou un competitor. Cu o rapiditate uimitoare, tinand seama de problemele existente si resursele limitate, Moscova si-a refacut practic influenta in tot fostul spatiu sovietic, mai putin Tarile Baltice. Pe harta s-a conturat si mai bine dupa alegerile de duminica spatiul euroatlantic marginit in nord de baltici si Polonia, iar in Sud de Romania, de fostul spatiu sovietic cu granita formata din Belarus, Ucraina si Republica Moldova. Desigur ca situatia actuala din Rusia nu este un motiv de bucurie pentru Occident, unde chiar daca adversarii politici ai lui Putin nu mai sunt executati, ei au fost scosi din Parlament si redusi la tacere. In acelasi timp insa, sistemul comunist nu mai exista, Putin este un competitor, dar nu un dusman al Occidentului. Desigur ca exista riscuri majore. Putin este totusi un om, iar el poate sa innebuneasca sau sa aiba un accident. Atata putere in mana unei singure persoane nu este, cu siguranta, o situatie de dorit in secolul XXI. Dar pentru Rusia, probabil ca solutia Putin este deocamdata singura valabila.