Tăranii habar n-au că la poartă îi aşteaptă milioane de euro

ţăranii intră în iarnă necăjiţi de întârzierile subvenţiilor agricole de la stat, resemnaţi cu ideea culegerii unor firimituri din profitul arendaşilor şi cu totul în umbră vizavi de

ţăranii intră în iarnă necăjiţi de întârzierile subvenţiilor agricole de la stat, resemnaţi cu ideea culegerii unor firimituri din profitul arendaşilor şi cu totul în umbră vizavi de proiectele Uniunii Europene. Oamenii de la sate habar n-au că, în 2007, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) trebuie să distribuie, în baza unor ortofotoplanuri realizate anul acesta, câte 50 de euro, din fonduri UE, pentru fiecare hectar de teren lucrat. În total, la poarta ţăranilor români aşteaptă 440 milioane de euro. Pe uliţa plină de glod din Lehliu Sat, judeţul Călăraşi, nu găseşti pe nimeni care să fi auzit de APIA. Vasile Antonache, 35 de ani, are cal, trei porci de peste 100 de kilograme şi alţi patru mici, doi tauri şi cinci hectare de pământ, dar n-are idee despre APIA. "Pe-aici, oamenii îşi ţin pământul la asociaţie. Cei de-acolo îl lucrează şi îţi dau o parte din profit. Spre exemplu, pentru kilogramul de grâu se plăteşte 2.500 de lei vechi", spune Vasile. "Noi suntem cu asociaţia, nu ştim de astea", adaugă, uşor derutat. "Mie nu-mi arde de APIA sau cum dracu' s-or numi astea ce vin de la Europa, când aratul e 8-9 milioane de lei, când tre' să dai 30 de lei pe zi, plus rachiu şi ţigări pentru câţiva lucrători", spune un bătrân de 75 de ani, care ajută la descărcatul lăzilor pentru birtul din sat.
Arendaşii, în luptă cu speculanţii
"Oamenii de-aici nu ştiu nimic", lămureşte, neîntrebat, patronul birtului. Cu câteva secunde înainte, tocmai promisese, prin telefon, că "voi face presiuni asupra familiei să vândă". Recunoaşte că este intermediarul unei firme româno-austriece, "care a cumpărat deja 2.000 de hectare în zonă, şi mai vrea încă 20.000". Preţurile: între 20 şi 150 de milioane pe hectar. Bineînţeles, afacerile variază în funcţie de amplasarea pământului, cele mai vânate fiind terenurile de lângă autostradă. La douăzeci de kilometri depărtare, în Gurbăneşti, un conducător de asociaţie nu-i vede cu ochi buni pe cumpărători. "Ăştia încearcă să prostească lumea. Le-am zis oamenilor să nu-i ia în seamă, pentru că sunt speculanţi", a explicat Constantin Enăchescu, care se laudă că dă 30% din profit sătenilor care au pământul la el. În plus, ştie despre APIA, precizând că "fiecare arendaş trebuie să aibă minimum 50 de hectare ca să primească banii de la UE". Cu 100 de hectare la activ, înscris la Registrul Fermelor şi cu cont în bancă, Constantin Enăchescu are alte griji: subvenţiile pentru grâu şi motorină vin "tocmai în noiembrie", un hectar de pământ "mănâncă până la 11 milioane", iar samsarii preiau marfa la preţuri "prea mici".
AIPA Lehliu lucrează cu creionul şi rigla
La sediul APIA, din Lehliu Gară, patru persoane lucrează de zor la acordarea ultimelor 2.000 de subvenţii pentru grâu, orez sau lucernă. Cât despre ortofotoplanuri, Agenţia a bifat 14 din cele 15 comune pe care le are sub jurisdicţie, singura bubă numindu-se Lehliu Sat. "La celelalte comune s-a rezolvat. Oamenii au venit şi şi-au indentificat parcelele. Acum mai aşteptăm doar o hartă", spune Ion Chiricu, directorul APIA din localitate. Fără calculatoare şi înghesuiţi într-o baracă de trei camere, angajaţii APIA se luptă cu catastife, registre, rigle şi creioane. Totuşi sunt optimişti. "Situaţiile trebuie predate în mai 2007, iar fondurile UE se vor distribui abia în luna noiembrie a anului viitor", spune o angajată.