Suntem mai puțin inteligenți emoțional decât alte popoare? Ce spune un psiholog despre o dezbatere virală de pe Reddit

O întrebare aparent simplă a stârnit sute de reacții pe Reddit: „Mi se pare doar mie sau românii nu sunt inteligenți emoțional?”. Utilizatorii au descris comportamente precum dificultatea de a exprima emoțiile, teama de a spune „nu”, conflictele gestionate prin agresivitate sau rușinea oamenilor de a-și arăta vulnerabilitate. Dar vorbim despre o lipsă de inteligență emoțională sau despre modele educaționale și culturale transmise din generație în generație?

Suntem mai puțin inteligenți emoțional decât alte popoare? Sursă foto: Shutterstock

„Mi se pare tristă situația și am speranța că oamenii o să oprească abuzul pasat între generații”, a scris utilizatorul.

Răspunsurile au mers în direcții diferite. Unii au susținut că problema își are rădăcinile în istoria recentă a României și în educația primită de generațiile crescute în comunism și în perioada dificilă de tranziție. Alții au respins această explicație și au susținut că lipsa empatiei, a responsabilității și a autocontrolului nu poate fi justificată la nesfârșit prin context istoric.

„Nu există dovezi că românii sunt mai puțin inteligenți emoțional”

Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan atrage, însă, atenția că premisa de la care pornește dezbaterea este problematică.

„Întrebarea dacă românii au un nivel mai scăzut de inteligență emoțională decât alte popoare este interesantă, dar din punct de vedere psihologic nu există dovezi solide care să susțină o astfel de concluzie”, explică ea pentru „Adevărul”.

Specialista explică faptul că este important să facem diferența între inteligența emoțională și normele culturale privind exprimarea emoțiilor.

„Oamenii pot avea capacitatea de a înțelege și gestiona emoțiile, dar să fi fost învățați că exprimarea acestora trebuie limitată sau controlată”, continuă aceasta.

Ce învățăm despre emoții în copilărie

Potrivit psihoterapeutului, modul în care adulții își gestionează emoțiile și conflictele este influențat puternic de experiențele din familie.

„Copiii învață prin observare și modelare. Dacă au crescut într-un mediu în care emoțiile erau validate, discutate și acceptate, este mai probabil să dezvolte abilități sănătoase de autoreglare emoțională și comunicare”, susține Laura Găvan.

În schimb, mesajele de tipul „nu plânge”, „nu te mai supăra” sau „trebuie să fii tare” pot avea efecte pe termen lung.

„Persoana poate ajunge să își inhibe emoțiile sau să le exprime indirect”, continuă ea.

Această explicație apare și în multe dintre comentariile utilizatorilor. Unii participanți la discuție au susținut că generațiile anterioare au fost educate într-un context în care supraviețuirea, munca și adaptarea erau prioritare, iar discuțiile despre sănătate emoțională aproape inexistente.

De ce ne este atât de greu să spunem „nu”

Una dintre observațiile care a atras cele mai multe reacții pe Reddit a fost dificultatea multor oameni de a refuza cereri sau de a impune limite sănătoase.

„Dificultatea de a spune «nu» și de a stabili limite sănătoase este una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite în practica psihologică”, mărturisește Laura Găvan.

În spatele acestui comportament se află adesea teama de respingere, nevoia de acceptare și convingerea că valoarea personală depinde de capacitatea de a-i mulțumi pe ceilalți.

„Mulți oameni au fost educați să fie «cuminți», să evite conflictul și să pună nevoile altora înaintea propriilor nevoi. În aceste condiții, stabilirea unei limite poate fi percepută ca un act de egoism, chiar dacă, în realitate, reprezintă o componentă esențială a relațiilor sănătoase”, completează specialista.

Cât de mult contează istoria unei societăți

Mai mulți participanți la dezbatere au încercat să explice fenomenul prin prisma istoriei recente a României, amintind de comunism, tranziția economică și perioadele de instabilitate prin care au trecut generațiile anterioare.

„Societățile care au trecut prin perioade prelungite de nesiguranță economică, constrângeri sociale sau regimuri autoritare tind să valorizeze rezistența, adaptarea și autocontrolul”, lămurește psihoterapeutul.

În astfel de contexte, vulnerabilitatea poate fi percepută drept un risc.

„În cazul României, experiențele istorice și tranzițiile sociale rapide din ultimele decenii au modelat generații care au pus accent pe supraviețuire, muncă și responsabilitate, uneori în detrimentul alfabetizării emoționale”, crede Laura Găvan.

Generațiile tinere schimbă regulile jocului

Totuși, specialista observă schimbări importante în rândul generațiilor mai tinere.

„Există o deschidere mai mare către discuțiile despre sănătatea mintală, relații, traumă, anxietate sau dezvoltare personală”, mai spune ea.

Accesul la informație și normalizarea terapiei psihologice contribuie la dezvoltarea unui vocabular emoțional mai bogat și la acceptarea vulnerabilității.

Totuși, schimbarea nu este uniformă. Valorile tradiționale și modelele familiale coexistă adesea cu noile perspective asupra sănătății emoționale, ceea ce explică de ce tensiunile dintre generații apar atât de frecvent în discuțiile publice și în mediul online.

În loc să vorbim despre un deficit de inteligență emoțională al românilor, Laura Găvan consideră că este mai corect să discutăm despre diferențe de educație emoțională și despre normele culturale care influențează modul în care oamenii își exprimă emoțiile.

„Nu există motive să considerăm că românii sunt, în mod inerent, mai puțin inteligenți emoțional decât alte popoare”, punctează aceasta.

Iar vestea bună, spune psihologul, este că aceste abilități pot fi dezvoltate pe tot parcursul vieții.

„Alfabetizarea emoțională se poate învăța, iar tendințele actuale sugerează o preocupare tot mai mare pentru sănătatea emoțională și relațiile sănătoase”, conchide specialista.

Emoțiile sunt universale, însă cultura influențează modul în care le exprimăm

Ideea că anumite popoare ar fi mai puțin inteligente emoțional decât altele este pusă sub semnul întrebării și de cercetări recente. O analiză publicată în 2026 în Frontiers in Psychology, care a trecut în revistă 21 de studii realizate în diferite culturi, arată că expresiile faciale asociate emoțiilor de bază sunt, în mare măsură, universale. Cercetătorii au constatat că oamenii tind să manifeste emoții precum bucuria, tristețea, furia sau frica prin tipare similare de expresii faciale, indiferent de spațiul cultural din care provin.

Diferențele apar însă atunci când vorbim despre felul în care aceste emoții sunt exprimate în societate. Potrivit autorilor, normele culturale, valorile și regulile sociale învățate de-a lungul vieții influențează când este acceptabil să îți arăți emoțiile, când este preferabil să le ascunzi și cât de intens sunt exprimate acestea în public.

Potrivit autorilor, în unele societăți este pus un accent mai mare pe armonia grupului și pe adaptarea la normele sociale, ceea ce îi poate determina pe oameni să își controleze mai atent exprimarea emoțiilor. În alte societăți este încurajată într-o măsură mai mare exprimarea individuală și comunicarea directă a trăirilor personale. Cercetătorii au observat că diferențele culturale sunt mai vizibile în situațiile în care oamenii își construiesc conștient expresiile emoționale, în timp ce reacțiile spontane par să fie mult mai asemănătoare între culturi.

Concluzia autorilor este că universalitatea emoțiilor și influența culturii nu se exclud reciproc. Emoțiile au o bază comună, însă modul în care sunt afișate, controlate sau adaptate la contextul social este influențat de mediul cultural în care oamenii cresc și se dezvoltă.