SUETA LA O CAFEA

Monica Barladeanu: "Ma simt bine in pielea mea" Monica Barladeanu a debutat in moda la 19 ani, iar in televiziune trei ani mai tarziu. S-a nascut la Iasi, unde a absolvit Facultatea de Drept. Anul

Monica Barladeanu:
"Ma simt bine in pielea mea"
Monica Barladeanu a debutat in moda la 19 ani, iar in televiziune trei ani mai tarziu. S-a nascut la Iasi, unde a absolvit Facultatea de Drept. Anul acesta a plecat in America sa devina actrita. Ieri a revenit in tara, cu doua roluri in portofoliu si gata pregatita sa arate ce a invatat la Hollywood. O vom vedea pe marile ecrane de la noi, fiindca regizorul Cristi Puiu a distribuit-o in pelicula "Moartea domnului Lazarescu".
- Crezi in visul american sau aceasta calatorie a ta prin America e doar o etapa amuzanta din viata?
- In cazul meu, cred in visul pe care ti-l faci singura. Poate fi vis romanesc, francez, sau oricare altul. Nu consider ca traiesc visul american. Mai am pana atunci.
- Dar cum de te-ai decis sa pleci? Te-ai trezit intr-o dimineata si ti-ai spus "Vreau sa fiu si eu Sharon Stone?"
- Nu chiar. N-a fost ideea mea sa plec, ci a reprezentatului News Corp pentru Europa, pe care l-am intalnit la B1Tv. M-am hotarat cam intr-o saptamana dupa ce mi s-a propus. Am plecat prima oara in februarie. In vara, am inceput Scoala de Actorie "Larry Moss Studios". Tipul asta este cel cu care a luat lectii, printre altii, Hillary Swank, pentru rolul din "Boys Don't Cry", cu care a luat Oscarul. Acolo ma pregatesc pentru auditii. Apoi merg la "Candice Silvers", unde fac studiu de scena, adica incerc sa pun in scena, timp de zece minute, fiindca atata avem la dispozitie, ceea ce am invatat cu Larry. Iau, de asemenea, lectii de dictie pentru a scapa de accentul "estic". Dar, cum a fost cazul rolului Stephanie din filmul "Buds for life", in care am fost distribuita, era chiar cerut accentul meu european. Oricum, mie mi se pare ca vorbesc bine, dar cum deschid gura, sunt intrebata de unde vin.
- Unele actrite renumite au povestit cate sacrificii au facut si cu cati barbati au fost nevoite sa se culce la inceputul carierei. Ce parere ai, exista si o categorie a celor care au pur si simplu noroc?
- Nu e vorba de noroc. Acolo, nu te tin in scoala daca nu te ridici la inaltimea asteptarilor. Pentru orice rol, nu intri decat prin competitie, in urma unui concurs. Noroc, intr-adevar, a fost sa merg la New York si sa vizitez studiorile de la News Corp, cei care detin Fox. A fost interesant sa vad ce se intampla in spatele scenei, care e tot procesul. Nu difera cu nimic de felul in care ne pregatim noi pentru emisiune. Se intampla la fel cu confirmarile invitatilor, cu emotiile gazdelor. Doar ca acolo e putin contact intre prezentatori si invitati. Nu se intalnesc decat in platou. Gazda nu-i da nici o sansa invitatului sa-l perie.
- Ai spus ca se da concurs pentru a obtine un rol. Tu nu facusesi deloc actorie aici. I-ai "pacalit" usor, fiind frumoasa...
- Nu facusem actorie, dar faceam asta acolo de cateva luni. S-a intamplat in felul urmator: o producatoare, Ellen English, a venit la un curs de seara, la care participam, si ne-a lasat tuturor cate un biletel cu adresa si ora de intalnire pentru auditii. Ne-a trimis fiecaruia, pe mail, indicii despre roluri. Culmea e ca eu n-am putut sa deschid fisierul, sa vad despre ce e vorba. Totusi m-am dus, dar fiind relativ noua, nu mi-am pus mari sperante. De aia nici nu aveam emotii. Pana la urma, am citit acolo o data, am dat auditia si dupa trei saptamani am fost intrebata daca doresc rolul lui Stephanie. Filmul se cheama "Buds for life" si se afla in post-productie, acum. Am mai primit un rol intr-un scurt metraj. Se cheama "Malia". Acesta s-a filmat chiar pe platoul in care s-a facut "Erin Brockovich", cu Julia Roberts, undeva la o suta de mile de Los Angeles.
- Cum e America?
- E un loc in care eu ma simt perfect. Imi place enorm lipsa lor de inhibitii si prejudecati. Acolo esti foarte putin judecat pentru ce faci, pentru cine esti sau pentru cum te imbraci. Exista intelegere pentru oricum ai fi. Si asta iti permite sa te dezvolti. Orice ai face, nu te simti penibil sau jenat. La New York, oamenii sunt o idee mai reci decat in LA. Aici e si vremea insorita, tot timpul pluteste in aer un soi de fericire, e o atmosfera de vacanta, desi se munceste destul. Oamenii sunt prietenosi si naturali. Lumea vorbeste cu tine, in magazine se intampla sa ti se ceara parerea despre un sacou, o bluza si asta nu inseamna ca ti se fac avansuri. In New York lumea e imbracata mai formal, in Los Angeles iti e suficient un trening, cateva perechi de jeans si cateva tricouri. Nu prea vezi femei purtand tocuri pe acolo.
- Ti-ai facut prieteni?
- A fost grea si trecerea la un alt mediu si sa-mi fac prieteni. Eram inchisa in mine si singura din clasa care era foarte greu de "citit". Dar atmosfera, colegii, m-au facut sa ma simt in siguranta. M-am apropiat greu de colegii de clasa, dar acum suntem prieteni. Iesim impreuna in week-end-uri.
- Ce lectii ai mai primit de la americani, in afara de cele de actorie?
- Sunt multe. Unele sunt personale. M-am redescoperit, mi-am dat seama ca am gusturi si pasiuni noi, dar, cel mai important, ma simt bine in pielea mea. Imi place grija pe care o au americanii pentru familie. De multe ori credeam ca braveaza, dar nu e asa. Ei chiar cred in ideea de familie. Agentul meu, de exemplu, de vineri pana luni, nu mai discuta nimic cu nimeni, se dedica familiei si atat. Am profesori care refuza 300 de dolari pe ora doar ca sa stea acasa cu copiii lor.
- Ai castigat suficient in Romania din televiziune incat sa te intretii intr-un oras precum Los Angeles?
- Am castigat, dar castigurile de pe urma filmului sunt de cu totul alta natura. Imi spunea cineva ca banii sunt cel mai ieftin lucru pe care il cheltuiesti vreodata. Oricum, cheltuielile sunt mult mai mici decat te-ai astepta. Mancarea e buna si ieftina. L.A. chiar e considerat cel mai sanatos oras american. Aproape toti lucreaza in business-ul de film si una din cerinte este o forma fizica acceptabila. Fac sport, sunt chiar fanatici cu sportul si mananca sanatos. Apoi, au tot felul de zile din astea de sarbatorit, care nu sunt decat pretexte pentru week-end-uri prelungite. Atunci sunt discount-uri de 30 la suta in toate magazinele.
- Unde locuiesti?
- Intr-un complex de apartamente, in West Hollywood, la trei strazi de Beverly Hills, unde am tot ce imi trebuie. Sunt foarte multe vedete care vin acolo la sala, fiindca sunt niste instructori buni. Reese Whiterspoon, de exemplu, vine de vreo trei luni, fiindca se pregateste pentru un nou rol.
- Ai mai vazut si alte celebritati pe strada, la cumparaturi?
- In Bucuresti, daca iesi seara in restaurante, teoretic, ai ocazia sa ii vezi pe toti cei care apar la televizor. Exact asa e si in L.A., pentru ca actorii acolo locuiesc. Pe Val Kilmer l-am vazut intr-un mall, pe Leonardo di Caprio il vad frecvent intr-un restaurant de sushi, unde vine cu prietenii. Tot acolo l-am mai vazut pe Mark Wahlberg. Nu e un restaurant scump, pentru ca acum nu se mai poarta, printre vedete, restaurantele sofisticate. Toata lumea merge in locuri obisnuite, in care se mananca bine. Le-am mai vazut pe Jennifer Garner si pe Halle Berry, care are, intr-adevar, un corp incredibil de frumos. Pe Sharon Stone am vazut-o intr-o zi, din masina. Era in trafic, la volanul unui Mercedes decapotabil. Lumea nu reactioneaza aproape deloc cand acestia apar undeva, nici macar nu intorc capul dupa ei pe strada. Pe la premiere navaleste publicul peste ei. In rest, ii lasa in pace, am observat.
- S-au schimbat fata de tine prietenii tai vechi?
- Nu s-a schimbat nimeni cu nimic. Vorbesc un pic mai rar cu unii dintre ei, dar comunic cu toata lumea prin mail. Am prieteni din Iasi cu care imi scriu aproape zilnic.
- Daca ai fi avut drept de vot in Statele Unite, cu cine ai fi votat?
- Nu pot sa spun. N-am inteles fenomenul, nu am urmarit de la inceput si nu pot sa-mi dau cu parerea daca nu sunt pe deplin informata. Dar a fost interesanta lupta dintre cei doi candidati. Am fost surprinsa sa vad ca lumea se oprea din munca, inchideau magazinele numai ca sa vada dezbaterile televizate dintre candidati. Oamenii iau foarte in serios votul.
- Dupa doua roluri "americane" ai fost distribuita in "Moartea domnului Lazarescu", filmul romanesc al lui Cristi Puiu. Cum e?
- Am emotii mari. S-a intamplat sa obtin acest rol in septembrie, cand am fost la o auditie. Mi l-am dorit foarte mult, fiindca il admir pe Cristi Puiu. S-a auzit de el si in America. Cei care au participat la festivalurile de film de la Berlin si Cannes stiau despre el. Agentul meu spune ca e foarte greu ca tot ceea ce faci sa ia premii. Cu Cristi exact asa s-a intamplat. Despre rol, mai multe nu pot sa va spun, fiindca nici Crisi nu a facut-o. Il las pe el. Filmarile au inceput deja, dar mie imi vine randul pe la sfarsitul lunii.
- Ce iti doreai sa te faci cand erai mica? Esti multumita cu ce a iesit?
- Nu mi-am dorit neaparat sa devin actrita. Cred ca am simtit in strafundul sufletului ca trebuie sa fiu intr-un mediu artistic, dar nu stiam precis care. Ma consider norocoasa. Nu-mi pun o eticheta de carierista, dar inseamna mult confirmarea profesionala pentru mine. Cred ca acestia sunt anii in care trebuie sa lupti pentru asa ceva.
- Te intorci in America dupa filmari sau te apuci din nou de televiziune?
- E incurajator ce am inceput acolo. M-am gandit sa merg pe drumul acesta. Ma intorc in ianuarie, sa imi continuu cursurile. Pana atunci recuperez somnul, stau cu ai mei - cu cei doi frati si cu mama -, pe care i-am mutat la Bucuresti, ma pregesc pentru rolul din "Moartea domnului Lazarescu" si pentru sarbatorile in familie.
- Iubesti vreun barbat sau e secret? Nu ti-ai asumat niciodata public o relatie amoroasa.
- Nu am nimic de povestit la capitolul asta. Iar in America nu m-am indragostit. Zvonurile pe tema asta sunt deplasate.