Spionaj la viitorul loc de munca

La un interviu de angajare, candidatii se prezinta cu o anumita imagine despre ceea ce s-ar cere (astepta) de la ei, imagine care este construita pe ceea ce stie candidatul despre angajator, despre

La un interviu de angajare, candidatii se prezinta cu o anumita imagine despre ceea ce s-ar cere (astepta) de la ei, imagine care este construita pe ceea ce stie candidatul despre angajator, despre postul oferit si despre cerintele explicite din anuntul de prezentare. Aceste informatii sunt insa doar un punct de plecare in construirea strategiei de abordat la interviu, strategie care insa va trebui adaptata in timp real, in fata intervievatorului, deoarece informatiile anterioare sunt prea putine. Adaptarea in timp real se face prin observatie. Candidatul va trebui sa faca o analiza constanta a interviului si dialogului la care este invitat. Care este primul mesaj care i s-a transmis, a fost intentionat sau nu, exista un scop ascuns, l-a inteles corect, exista posibilitatea unor interpretari secundare? La randul sau, intervievatorul va urmari o serie de aspecte standard si o alta serie de aspecte care sunt personalizate, in functie de profilul ideal pentru acel job. Din prima categorie fac parte tinuta, tonusul general, siguranta de sine, gradul de stabilitate si maturitate emotionala, seriozitatea, increderea ce poate fi acordata candidatului. Pentru un post de conducere se poate urmari in plus si charisma, stilul relationarii directe, capacitatea de dialog, stilul si capacitatea decizionala, dominanta, independenta in gandire, gradul de deschidere catre nou, ori toleranta si flexibilitatea. Pentru un post in PR (relatia cu publicul) conteaza insa creativitatea, spontaneitatea si dezinvoltura, limbajul si vocabularul, fluenta in exprimare, sociabilitatea... Intervievatorul il pune pe candidat intr-o serie de ipostaze pentru care intrebarile actioneaza ca si stimuli declansatori nu doar ale raspunsurilor verbale, ci si ale unei intregi serii de raspunsuri nonverbale si reactii vegetative. Directia privirii, ritmul respiratiei, transpiratia mainilor, paloarea sau imbujorarea, inflexiunile vocii pot trada agitatia, nesiguranta, nelinistea candidatului. Si intervievatorul transmite mai mult sau mai putin constient o serie de informatii candidatului, informatii care, decriptate corect pe loc, pot asigura succesul. Intervievatorul este o persoana care lucreaza deja pentru angajator si care deci a fost acceptat in urma unui interviu. El poate fi de aceea privit ca model de catre candidat, dar evident in mod partial. Intervievatorul poate fi insa chiar viitorul sef direct ori patronul afacerii, ceea ce ofera o alta serie de informatii, foarte pretioase. Astfel, daca este vorba chiar de seful direct, candidatul poate incerca sa observe, la randul sau, care este stilul acestuia de relationare (direct, abrupt ori studiat si complex), daca acesta foloseste mai degraba cuvinte cu continut concret si este pragmatic, ori din contra, este sofisticat in exprimare si pedant. Daca este dominant sau nu, si daca in consecinta ar prefera o persoana forte, ori, din contra, un om mai linistit. Pe de alta parte, candidatul trebuie sa ia o decizie privind propria disponibilitate de a se integra intr-un anume colectiv, si acest lucru il poate face doar in intalniri directe. Daca a acceptat un post, iar mutarea in noul post este conditionata de parasirea celui vechi, decizia trebuie sa fie bine cantarita. Chiar daca oferta financiara este acceptabila, in medie, dupa 4-6 luni o persoana va pleca in cautarea unui nou job daca nu se poate adapta mediului de munca. Daca intalnirea se desfasoara cu un psiholog ori specialist consultant de resurse umane, intalnirea se constituie si intr-o oportunitate de a invata despre interviu de la un profesionist, de a observa care sunt temele principale ale discutiei si care sunt intrebarile care sunt puse. In felul acesta, aria situatiilor posibil de intalnit si experientelor de interviu se extinde prin construirea unui reper. Observatia trebuie sa inceapa inca inainte de a intra in locul de desfasurare a interviului, cu studierea plasamentului cladirii ori usii de la intrare. Apoi continua cu primul om intalnit acolo, cu atmosfera generala, cu dinamica locului, circulatia oamenilor, stilul decorarilor interioare, impresia pe care o creeaza acel spatiu: prezenta plantelor, ordinea sau dezordinea de pe birouri, tinuta angajatilor, mobilierul si dotarea birotica. Desigur, aceste elemente nu trebuie doar observate, ci si interpretate corespunzator. Simplul fapt al existentei unor plante, de exemplu, in afara de aspectul decorativ, ofera informatia ca acolo este un mediu "ecologic", unde confortul uman este apreciat. Biroul sefului poate fi citit in aceeasi cheie si, deci, poate oferi informatii despre omul care este acesta. Un detaliu semnificativ poate fi, de exemplu, distanta observata dintre biroul si spatiul de lucru al angajatilor, element insa care trebuie interpretat si in relatie cu arhitectura cladirii. Importanta este relatia dintre subordonati si sef, atunci cand acestia sunt impreuna: exista o anumita deferenta manifestata de subordonati, comunicarea este formala sau informala, distanta fizica este mai mare sau mai mica decat spatiul de lucru etc. Elementele care se pot constitui in teme ale observatiei la interviu sunt nenumarate, dar pot fi clasificate sumar ca tinand de spatiu, oameni si climat. Psiholog Sorin Faur ADECCO Romania SRL Dr. Felix nr. 59 Tel: 223.46.88 www.adecco.com