Şpăgarii, caltaboşii şi meseriaşii

"Aştia-s atât de proşti, că nici măcar să fure ca lumea nu-s în stare!". Era o caracterizare făcută administraţiei CDR din 1996-2000 în comparaţie cu predecesorii de la PDSR,

"Aştia-s atât de proşti, că nici măcar să fure ca lumea nu-s în stare!".

Era o caracterizare făcută administraţiei CDR din 1996-2000 în comparaţie cu predecesorii de la PDSR, cărora nu le-a negat nimeni, niciodată, capacitatea de "a se descurca". Şi, nu-i aşa, cât adevăr în acele spuse!

L-aţi văzut pe Remeş (ministru şi acum, şi atunci) negociind mişmaşuri prin cafenele, ca un borfaş de rând? L-aţi văzut pe Mureşan sâsâind insistent când denunţătorul Ciorbă aducea vorba de bani? Jalnic. Jenant!

Aceşti Pic şi Poc ai şpăgii au lovit grav în imaginea ministrului român din toate timpurile. Păi aşa ia şpagă un ministru? Ca ultimul slujbaş de la primăria din Văscăuţi? Mai auzisem şi noi de una-alta… De conturi în străinătate, de căsuţe poştale, de off-shore-uri, de mătuşi bogate şi de unchi fericiţi. Da' de unde? Pac, la plic, în cafenea.

Pac, nişte caltaboşi la pungă. Pac, lăzi cu pălincă descărcate la vila împricinatului. Are dreptate o parte din populaţie când pică în nostalgie: să vină ăia de la pesedeu! Măcar ştiau să fure, domle'! Dincolo, la DNA, alţi caltaboşi. Pardon, alţi proşti.

Pardon, alţi meseriaşi… Păi ăla-i flagrant? Filmuleţul e haios, e drept - pentru Remeş e dărâmător, iar lui Tăriceanu îi agaţă o enormă ghiulea de picior - însă, din punct de vedere juridic, în faţa instanţei ar putea valora cât o ceapă degerată.

Profesioniştii din justiţie ştiu că o luare sau dare de mită se probează extrem de greu în lipsa flagrantului, astfel încât să stea în picioare la analiza judecătorilor. În plus, probele "scăpate" din dosar la televizor ar putea fi foarte bine respinse în sala de judecată.

Dacă din acest punct de vedere, cuvântul "meseriaşi" este, evident, o ironie la adresa procurorilor de caz, în schimb, pentru jocul politic şi de imagine pe care l-au făcut îşi merită calificativul cu prisosinţă. Perfect! Punct-ochit, punct-lovit.

Remeş a fost doar un pretext. Imaginea guvernului s-a spart asurzitor în mii şi mii de ciobuleţe. Caltaboşul lui Remeş, fiert bine în sosul gras al dosarelor Chiuariu şi Păcuraru, a ridicat colesterolul premierului Tăriceanu mult peste limitele admisibile. Aparatele îi arată clar că e în moarte clinică, însă pacientul nu vrea să înţeleagă.

Unicul medicament care l-ar mai putea salva e demisia. Tocmai de aceea, procurorii care au pus la cale filajul încununat cu episodul televizat îşi pot lua - magna cum laude - diplomele de "meseriaşi" ai marketingului politic.

Cinicii ar spune ai manipulării politice. Dar cu ce preţ? Aceasta-i întrebarea. Merită sforţările de răsturnare a Guvernului Tăriceanu sacrificarea actului de justiţie? Transformarea instituţiei într-o carmangerie? Judecaţi dumneavoastră…