Sindromul HutaCerteze

1. Denumire data in Imperiul Roman unor resedinte rurale de pe domeniile latifundiarilor. 2. Locuinta cu infatisare voit rustica, eleganta si spatioasa, situata intr-o gradina. Asta inseamna, potrivit

1. Denumire data in Imperiul Roman unor resedinte rurale de pe domeniile latifundiarilor. 2. Locuinta cu infatisare voit rustica, eleganta si spatioasa, situata intr-o gradina. Asta inseamna, potrivit DEX, vila. Ce poate intelege insa un strain folosind o asemenea traducere? Straine ii vor ramane toate parfumurile cu care viata romaneasca a umplut acest cuvant ce ti se dezvaluie doar tie: vila si hotie, vila-bogatie, vila: co-ruptie, vila: po-litie, vila marlanie si totul pe veresie. In comuna HutaCerteze din cocoasa Romaniei am mai adaugat, ca roman, inca o nuanta: vila si prostie. Certezenii sunt cunoscuti in Oas ca "ziaristi". In ultimii ani, ei au plecat in masa la Paris unde, distribuind pe strazi si in gurile de metrou Macadam si alte publicatii populare, au adunat franci destui ca sa treaca drept bogati atunci cand s-au intors pe meleagul lor, in tara leului flamand. O data cu intoarcerea primului val de "ziaristi" au inceput sa rasara in Certeze vilele sau, mai degraba, un soi de casteluse patratoase cu trei si patru caturi. Daca odinioara vila era o constructie voit rustica, acestea sunt voit suburbane: termopane si colonade, plastic ca marmura neagra sau rosu ca tigla, garaje si terase nesfarsite, lifturi sau scari interioare care duc spre nicaieri. Toate la sosea, sa le vada masinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Desi noi, unele cu tencuiala neuscata inca, o liniste ciudata, o nemiscare sugerand vechimea, pluteste peste aceste placinte pestrite de beton placate pe fundalul muntilor Gutaiului - in ele nu locuieste nimeni! Dincolo de portile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau in casutele lor vechi, aflate in spatele vilei sau, cel mult, se baga in bucatarie. Nici macar nu le inchiriaza unor turisti straini cu dare de mana, in ipoteza fericita ca acestia ar cauta in Ardeal nu specificul local, ci oglindirea grotesca a resedintelor lor din Occident... Certezenii sunt romani, nu tigani. Nu sunt hoti, banii i-au muncit. Sunt oameni simpli, dar e de presupus ca neprosti. Si totusi, de ce aceasta operatiune prosteasca? De ce, in loc sa-si bage banii in ceva viu, dinamic, util, ii ingroapa in peretii acestor cavouri supraetajate? Cand un imbogatit prin evaziune fiscala, traseism politic, credite nereturnate, caritasuri sfaramate sau telefoane date la fix unor infractori isi face vila stie foarte bine de ce-o face. Vilele, gipanele, mertanele, bodigarzii, rolexul pe mana sunt simboluri ale castei pradalnice. Fara ele nu esti de-al lor, nu existi. Pe de alta parte, romanul imbogatit in aceste vremuri e, in general, un troglodit, un primitiv sufleteste, smecher, viclean, dibaci, dar nu inteligent si, cu atat mai putin, sensibil. Mintea lui alunecoasa si rece nici nu concepe sa faca altceva cu banii, golul lui launtric nu poate fi compensat decat cu un lux porcesc pe dinafara. Asta inseamna pentru el Frumusetea si Fericirea. Ani de-a randul am opus, in ce-am scris si ce-am spus, toapelor ajunse pe saracii, tot mai multi, ai acestei tari. Ticalosia si mitocania fara margini de care dau dovada intruna potentatii zilei, te imping sa-i consideri automat pe amarati buni, frumosi, curati, daca nu pe dinafara, cel putin pe dinauntru. Certezenii mi-au atras atentia ca pot sa gresesc. Romanul sarac poate fi tot atat de urat pe dinauntru cum e ciocoiul plin de bani. In Maramures, in Oas, in plina romanime, iata ca taranii din Certeze nu sunt nicidecum preocupati sa pastreze traditiile seculare inchise in raurile innegrite de ploi din lemnul portilor maramuresene, ci sa maimutareasca, cu bani munciti, opulenta betonata a hotilor de tranzitie. Nu pot sa nu ma gandesc ce-ar face unii dintre oamenii simpli ai acestei tari, muncitori si tarani, daca ar avea dintr-o data miliarde pe mana: exact ceea ce astazi pretind ca detesta la magnatii de carton. In calatoriile prin tara mi se intampla des sa ma opreasca tot felul de oameni care imi cer sa apar din nou "la televizor" si "sa dati in ei!". Sunt si unii care o fac din pura revolta, din instinctul ranit al dreptatii, dar cati or fi oare cei pe care ii mana doar pizma, dorinta de a insfaca ei vilele si gipanele la o adica? Curand dupa ce au luat puterea, umilitii si obiditii condusi de comunisti s-a dovedit ca nu voiau decat sa jefuiasca pur si simplu burghezia, luand din vechea oranduire vilele din Primaverii si naravurile. Emanatii Revolutiei din '89 au repetat scenariul: au inhatat de la comunisti tot ce era mai rau, duhul vilelor n-a murit. Sindromul HutaCerteze ma face sa cred ca Revolutiile si alegerile libere isi pierd noima cata vreme omul "simplu" nu e decat caricatura stapanului.