Seful Parchetului Militar Oradea - nasul lui Adrian Tarau

Cele 22 de file de insemnari ale procurorului Cristian Panait, scrise de acesta inainte si in timpul anchetei de la Oradea, sunt departe de a-si fi epuizat surprizele. Redactate intr-o maniera

Cele 22 de file de insemnari ale procurorului Cristian Panait, scrise de acesta inainte si in timpul anchetei de la Oradea, sunt departe de a-si fi epuizat surprizele. Redactate intr-o maniera lapidara, cu multe prescurtari si trimiteri greu de descifrat la o prima vedere, acestea contin de fapt mult mai multe nume. Panait nu se multumise doar cu executarea ordinului de a-l cerceta pe Lele, ci incercase sa descalceasca pana la capat increngatura de interese politico-financiare din Bihor. Altfel nu se poate explica urmatoarea insemnare de la pagina 5: "Proc. militar Ioan Pop - nasul lui Tarau", in dreptul careia Panait scrisese cu majuscule AT. Initialele AT se regasesc in mai multe locuri pe parcursul insemnarilor si par a fi modul in care procurorul marca lucrurile asupra carora trebuia sa se aplece cu mai multa atentie. Pe pagina urmatoare, de asemenea marcata cu AT, gasim o alta insemnare: "Tarau spune ca a fost contactat de Pop Ioan - proc. militar". Ioan Pop nu este insa un oarecare, ci e chiar seful Parchetului Militar Oradea. Verificarile noastre confirma faptul ca, in 1998, magistratul militar Ioan Pop a fost cel care l-a cununat pe Adrian Tarau. Potrivit unor surse locale, cei doi s-ar fi cunoscut in strainatate, pe cand isi petreceau concediul intr-o statiune litorala exotica. Ieri, am incercat sa-l contactam pe seful Parchetului Militar Oradea spre a obtine mai multe detalii, insa ofiterul de serviciu ne-a spus ca Ioan Pop nu poate fi gasit pana luni. O asemenea relatie "strategica" pe care si-a asigurat-o Adrian Tarau, foarte utila intr-un oras in care toata lumea se stie cu toata lumea, ar putea explica, fie si partial, timiditatea cu care politistii bihoreni au abordat contrabanda cu produse petroliere. Un exemplu in acest sens il ofera colonelul Cantemir Ursuta, de la serviciul de combatere a crimei organizate. Intr-un raport din 6 decembrie 1999, el explica modul in care a prelevat probe dintr-un vagon-cisterna apartinand firmei Lucmir SRL, al carei patron, Mircea Pocse, era intr-atat de bun prieten cu Adrian Tarau, incat ii daduse drept de semnatura in conturile firmei sale. Potrivit raportului, la inceputul anului 1998, politistii maghiari semnalasera celor romani ca firme unguresti au exportat in Romania, pentru firma Lucmir, patru cisterne cu apa, pretinzand ca fac export de benzina pentru a incasa de la stat TVA-ul. Colonelul Ursuta trebuia sa verifice, impreuna cu experti de la Finante, daca semnalarile venite din Ungaria se confirma, drept pentru care s-a trecut la recoltarea de probe din cisterne. Colonelul a raportat ca s-au deschis robinetele din partea inferioara a cisternelor si s-au umplut flacoane de plastic de jumatate de litru. Expertii cu care am vorbit si-au exprimat serioase dubii fata de o asemenea metoda de recoltare. In primul rand, la o cisterna de 60 de tone, plina, procedeul nu este tehnic posibil din cauza presiunii uriase ce se formeaza la robinet. In al doilea rand, exista norme standardizate de recoltare de probe din asemenea recipienti, care impun prelevarea, cu sonde speciale, de la trei niveluri diferite, procedeu care nu a fost respectat in acest caz. In aceste conditii, rezultatul "cercetarii" a fost cel previzibil: in cisterne nu se afla apa, ci benzina, deci nici vorba de evaziune fiscala. Filiera romano-ungara a contrabandistilor a respirat usurata.