Saddam pierde batalia dintre SUA si Europa

Discursul despre starea natiunii rostit de presedintele SUA, George W. Bush, in fata Congresului a marcat in politica externa americana o mai mare deschidere spre echilibru si dialog cu tarile aliate

Discursul despre starea natiunii rostit de presedintele SUA, George W. Bush, in fata Congresului a marcat in politica externa americana o mai mare deschidere spre echilibru si dialog cu tarile aliate si aceeasi intransigenta in lupta impotriva terorismului. Presedintele Bush a transmis in principal doua mesaje: primul, referitor la razboiul cu Irakul, al doilea, referitor la solutia diplomatica ce va fi aleasa in cazul Iranului si Coreii de Nord. Astfel, in privinta Irakului, presedintele american a anuntat ca secretarul de stat Colin Powell va prezenta in Consiliul de Securitate al ONU dovezile Washingtonului ca Saddam Hussein poseda si ascunde arme de distrugere in masa, chimice si biologice, in stare sa omoare milioane de oameni nevinovati. In privinta Coreii de Nord, el a spus ca "regimul nord-coreean nu va fi respectat pe plan mondial si nu va face un bine poporului sau, daca nu va renunta la ambitiile sale nucleare". Fata de Iran, Bush a declarat ca "iranienii au dreptul sa-si aleaga propriul guvern, propriul destin, dar aspiratia lor de a trai in libertate va fi sustinuta de Washington". Anterior acestui discurs, Statele Unite, impreuna cu Marea Britanie, au desfasurat in zona Golfului o forta militara impresionanta formata din sute de mii de militari, vase de razboi si avioane de lupta. In mod evident, s-a ajuns la un punct de la care nu se mai poate da inapoi in privinta unui razboi cu Irakul. Actiunile in forta ale Statelor Unite au nemultumit multe tari europene, si in special Franta si Germania, care s-au simtit excluse de la o decizie politica de maxima importanta, asa cum este un razboi in lumea araba. Tensiunea diplomatica americano-europeana a atins cote nemaiintalnite. Prin faptul ca presedintele Bush a anuntat ca va aduce, la 5 februarie, dovezile americane impotriva lui Saddam in fata Natiunilor Unite si ca nu se gandeste acum la solutii militare fata de Coreea de Nord si Iran se deschide calea europenilor pentru a se aseza de aceeasi parte cu americanii. Presedintele Bush evita astfel ca America sa piarda batalia cu aliatii inainte sa castige razboiul cu dusmanii. Reactiile europene la usa deschisa de America nu s-au lasat asteptate. Javier Solana, comisarul UE pentru politica externa si de securitate, a salutat anuntul SUA de prezentare a datelor secrete impotriva lui Saddam in Consiliul de Securitate. Ministrul francez de Externe, Dominique de Villepin, a salutat decizia americana "facuta dupa mai multe saptamani in care am cerut tuturor celor care detin informatiii sa le puna la dispozitia noastra". Omologul sau german, Joschka Fisher, s-a declarat "multumit ca SUA vor prezenta ONU dovezile privitoare la armele irakiene de distrugere in masa". Reactiile internationale imediat dupa discursul lui Bush, ca si importantele contacte diplomatice si la nivel inalt ce vor avea loc in zilele urmatoare dau sperante ca Europa va veni, mai ales dupa momentul 5 februarie, in intampinarea SUA in privinta inceperii razboiului cu Saddam. Consiliul de Securitate al ONU are in componenta 5 state cu drept de veto: SUA, Marea Britanie, Franta, Rusia si China. Daca Franta si, prin ea, Germania si restul Europei continentale se vor ralia la pozitia americano-britanica, este putin probabil ca Rusia sau China sa-si mai foloseasca dreptul de veto. Dincolo de marile jocuri politice intre America, Europa si Asia, in fond nu este normal ca in secolul XXI lumea sa fie la bunul plac al unui dictator. Se poate negocia o rezolutie a ONU care sa reflecte interesele si orgoliile, dar care va fi suficienta pentru SUA si aliatii sai pentru atacarea lui Saddam. Daca, totusi, Rusia sau China isi vor folosi dreptul de veto in loc sa se abtina, acest lucru nu va opri SUA. Presedintele Bush a spus: "Ne vom consulta, dar nu vreau sa existe nici o indoiala: daca Saddam Hussein nu se dezarmeaza, pentru siguranta poporului nostru si pentru pacea lumii, noi vom conduce o coalitie pentru a-l dezarma". Pentru Romania, "pacea" americano-europeana in privinta Irakului este bine venita. Bucurestiul nu ar mai fi pus in situatia dificila din vara trecuta, cand a trebuit sa aleaga intre Europa si America in privinta acceptarii cerintelor SUA fata de Tribunalul Penal International. Din momentul in care tarile NATO vor fi ajuns la consens, Romania nu mai are nici o problema in a adopta aceeasi linie, indiferent de continutul rezolutiei finale a Natiunilor Unite. Si asta fiindca, inainte de a fi membra a ONU, Romania apartine, odata cu invitarea in NATO, spatiului euroatlantic.