"Să ajungi să vorbeşti cu vaca, în grădină..."

Bădila şi Ruginoasa, două dintre cele nouă sate care alcătuiesc comuna Valea Iaşului, au câte un singur locuitor O ieşi în evidenţă cu mai multe comuna Valea Iaşului din judeţul

Bădila şi Ruginoasa, două dintre cele nouă sate care alcătuiesc comuna Valea Iaşului, au câte un singur locuitor

O ieşi în evidenţă cu mai multe comuna Valea Iaşului din judeţul Argeş, dar la un capitol anume n-are, cu siguranţă, competitori: din cele nouă sate componente, două au câte un singur locuitor.

Cocoţate pe dealuri, printre fâneţe şi livezi cu pruni şi cu meri, Ruginoasa şi Bădila se duc înspre pierzanie. Asta dacă nu vine cumva, în al unsprezecelea ceas, vreun investitor care să transforme zona într-o oază turistică, după cum speră primarul Nicolae Barbu. Îşi doreşte cu sfinţenie să se vadă, din nou, înconjurat de vecini şi singurul bădilean, Gheorghe Toader, de 33 de ani, care nu reuşeşte cu niciun chip să-şi aducă o codăniţă, să stea cu el în casa moştenită de la părinţi. Peste vreo două dealuri, la Ruginoasa, situaţia e şi mai rea: satul moare cu totul, pe timp de iarnă, când Pătru Popa, de 54 de ani, pleacă la rude, în altă comună, să-şi mai ostoiască dorul de lume şi de vorbă...

Colţ de rai, lăsat de izbelişte

N-ai cum să nu-l crezi pe Gheorghe Toader, singurul sătean din Bădila, când îţi spune că şade "în cel mai frumos loc din lume": "Mai frumos ca aicea nu ştiu dac-o fi pe undeva! Să-ţi răsară soarele în cap şi să-ţi apună tot în cap... De ce să plec, domnişoară?" Aproape că te-a convins: în satul de pe deal, liniştea e tulburată doar de foşnetul de crengi uscate, de scârţâitul zăpezii sub tălpi ori de talanga oii care paşte, cuminte, pe coastă. Un soare generos de primăvară aruncă, ici-colo, sclipiri oacheşe, ca să-ntărească vorbele lui Gheorghe. Care întinde mâna spre dealul din faţa lui şi pufneşte cu năduf: "Uite-acolo, case cât cuprinde. Şi colo, şi mai încolo... Şi se-ajunge mai greu decât aici, să ştiţi. Atunci de ce nu vine lumea şi la noi? Stau şi mă gândesc ca prostu': ce are pământul ăsta? Ce are? E blestemat? Doar au fost oameni şi-n satul nostru... Atunci s-a populat şi-acum nu se mai poate, când sunt atâtea şi-atâtea minuni?"

"O da Dumnezeu să vină şi vecinii, nu se poate să nu vină!"

Cel mai mult şi cel mai mult şi-ar dori să se trezească, într-o bună dimineaţă, înconjurat de vecini: "Peste 10 ani, mă văd tot aici. Şi cu vecini în jur. O da Dumnezeu să vină, nu se poate să nu vină!" Când îl vezi aşa pornit, nici nu-ţi mai vine să-i strici cheful cu argumente raţionale: că drumul până-n sat e greu, că nu-i curent şi că trebuie să-ţi cari apă cu găleţile, din vale, ca să ai cu ce-ţi face mâncare şi ce da la animale. Are răspuns pentru toate Gheorghe. Cu puţină voinţă ar putea fi şi transformator electric, şi apă, şi drum asfaltat, că doar satul nu e aşa departe de şosea. E convins. Şi vede salvarea în "oamenii cu bani", care să vină şi să-şi facă nişte căsuţe de vacanţă: "Omul vine colea în weekend, la căsuţa lui, că nu-şi face ditamai vila, şi stă la aer curat şi la linişte. E atâta pământ care se vinde...".

Desfiinţare? Turism? Agricultură?

Repopularea satelor Bădila şi Ruginoasa n-a fost niciodată o problemă stringentă pentru conducerea comunei. Actualul primar, Nicolae Barbu, recunoaşte franc: "În 2000, pentru oamenii din primărie era ceva normal că-n Ruginoasa mai rămăseseră vreo 5 săteni ori că-n Bădila mai locuiau doar Gheorghe cu părinţii lui". Abia după ce chestiunea a devenit aşa, "o curiozitate", au început şi oficialii să se intereseze de soarta celor câţiva localnici din satele cu pricina. Pe care-i contactau doar din patru în patru ani, în prag de alegeri. Mai prost e că nici acum, când a rămas un singur sătean la Bădila şi tot unul la Ruginoasa, mai-marele comunei nu ştie prea clar ce-o să se întâmple cu cele două aşezări. Parc-ar fi bune şi de turism, şi de agricultură, parcă le-ar desfiinţa cu totul şi le-ar alătura satelor învecinate, Bărbălăteşti şi Borovineşti... Zona e frumoasă foc, primarul ştie bine, dar strategii clare de dezvoltare nu prea sunt. Nu tu proiecte, nu tu soluţii concrete, doar intenţii. Pentru primar, toate acţiunile stau sub semnul lui "dacă": "Dacă am reuşi să asfaltăm cei 20 de kilometri de drum comunal, ne-am apropia automat şi de aceste două sate, la 1 km de unul şi la 2 de celălalt, şi-atunci am putea tenta pe unul şi pe altul. Acuma, toată lumea stă la cotitură...". Cum s-ar zice, primarul îi aşteaptă pe investitorii să mişte ei ceva în zonă, iar investitorii îl aşteaptă pe primar. Să asfalteze şi să rezolve problema apei şi a curentului electric.

Acţiuni concrete, ioc

Până una-alta, se fac pliante: "Ruginoasa, mai ales, ar putea deveni zonă turistică, pentru că e înconjurată de păduri. S-ar putea construi aici moteluri, hoteluri, pensiuni. Plus că, la Ruginoasa, primăria deţine 22 de hectare de păşune, care ar putea fi concesionate unei ferme agricole... Noi am făcut şi nişte pliante, cu care-am depăşit graniţele ţării, le-am prezentat în Austria şi Germania, am avut discuţii cu deputaţi, senatori şi oameni din conducerea judeţului, ba chiar i-am adus şi aici să vadă cum stau lucrurile. Pe de altă parte, eu am discutat cu posibil investitori şi în ideea că acum pot să cumpere mai ieftin un teren decât atunci când va fi asfalt, că e logic. Apă se găseşte nu la prea mare adâncime. Problema energiei electrice se poate şi ea rezolva...", zice primarul Nicolae Barbu, aflat, pare-se, în impas. Deşi nu pare susţinătorul ideii, ultima soluţie ar fi desfiinţarea scriptică a celor două sate care sunt, oricum, aproape moarte, ca număr de locuitori.

Codanele, greu de convins să-l urmeze pe Gheorghiţă

Gheorghe Toader, ultimul bădilean, e diplomat: nu se dă-n vânt după discuţiile astea "mari", despre asfaltare, apă şi curent. Ştie însă că dezavantajele zonei îi afectează viaţa în mod direct. Are 33 de ani, împliniţi de Bobotează, şi n-a convins pân-acum nicio codană să-l urmeze în casa cu prispă şi două odăi, de pe deal. De-aia parcă nici nu se îndură să dărâme casa bătrânească şi să facă una nou-nouţă: "Pentru ce să fac, măi domnişoară? Cine vine să stea cu mine? M-aş însura eu, dar cine vine? A fost o fată pe-aici, dar s-a stricat căruţa şi asta e! Să steie cu mine, nu stă! Eu m-am învăţat, dar altcineva... Dacă fratele meu, născut aicea, stă cât stă, dar tot la bloc se duce dup-o vreme...". Se simte necazul în vorba lui rotunjită şi molcomă, de muntean. Nea Georgică Savu, responsabilul cu drumurile din primărie şi ghidul nostru în Bădila, îi simte tremurul din voce: "Fetele nu trag să vină aicea, pe coastă! Păi, la ce oră să te scoli, să te duci şi să prinzi autobuzul de 6 spre oraş, la serviciu?".

Cât o ţine, oare, optimismul?

Înalt ca bradul şi învăţat cu toate pârâiaşele şi povârnişurile satului natal, Gheorghe îşi face toată ziua de lucru prin aşezările învecinate, printre oameni. E angajat la primărie, dar se mai duce pe colo şi pe colo, la unul şi la altul, să-i mai ajute şi să mai schimbe-o vorbă. Nu zice că i-e frică de singurătate şi nici nu vrea să se plângă, dar mai scapă câte-un of, din când în când: "Când era vecina asta, tanti Lenuţa, lângă casă, o mai auzeam că mă strigă: <> , şi mă duceam să-i mai duc o găleată cu apă, să-i mai sparg un braţ de lemne. Dar când nu ai cu cine să schimbi un cuvânt cu cineva, e tare greu". Nea Georgică îl petrece cu vederea pe bădilean, care iese din odaie să dea la animale, şi completează cu glasul şoptit: "Mie mi-ar fi frică să stau aici, vă spun drept. Trebuie să ai sânge rece, să stai aici de unul singur. Mai auzi noaptea vreun câine cum urlă, Doamne fereşte. Păi, colea mai sus e coasta, e marginea pădurii... Cel care-a rămas singur în Ruginoasa a înnebunit. După ce-a murit maică-sa, a înnebunit. Păi, să ajungi să vorbeşti cu vaca, cu oaia, în grădină...". Gheorghe-l aude şi parcă se supără pe oaspete: "Taci, mă! Tu nu eşti optimist? Du-te la tine, la populaţia ta!".

Singurul sătean din Bădila stă în casa cu numărul 2

Mai sunt şase case în picioare în Bădila din judeţul Argeş şi numai una locuită, cea a lui Gheorghe. Celelalte sunt ale foştilor vecini şi toate au un număr la primărie. "Eu am numărul 2 la casă", râde Gheorghe, în barbă, de ironia situaţiei. Sursă sigură de informaţii, că doar ştie zona ca pe propriile buzunare, bădileanul zice că şi la Ruginoasa se mai ţin drepte vreo cinci case. Aşezarea este însă părăsită cu totul în această perioadă, dat fiind că ultimul sătean de-acolo, Pătru Popa, pleacă, în fiecare an, la nişte rude în Brăteşti, un sat din apropiere. Ruginoasa şi Bădila se mai înviorează doar în zilele de vară, atunci când vin "la pământ, la fâneţe şi la livezi" moştenitorii, proprietarii de drept ai terenurilor. "Vin dimineaţa la muncă şi pleacă seara acasă". Pe lângă cele două aşezări cu câte un singur locuitor, comuna argeşeană Valea Iaşului mai are în componenţă alte şapte sate: satul de reşedinţă Valea Iaşului, Bărbălăteşti, Borovineşti, Cerbureni, Mustăţeşti, Ungureni, Valea Uleului, fiecare având între 200 şi 750 de locuitori.

Sunt 33 de ani , nu e un an, nu sunt doi, nu sunt trei, sunt 33 de ani de când trăiesc aici. N-aş pleca!
Gheorghe Toader