S-o facem legal!

Sebastian Lăzăroiu sociolog

de frig şi sunt în pericol de congelare sau riscă să contracteze cine ştie ce boli din insalubrele toalete ale şcolilor, contează mai puţin. Tot ce contează este să îi păzim de stolul de fluturaşi cu vorbe "indecente", care îi învaţă încă de pe acum cum şi de ce să dea bani la bugetul statului.
O boală încă mai periculoasă circulă printre unele organizaţii civice, care au semnat un apel sau un protest, ceva de genul acesta, pentru oprirea distribuţiei pliantelor în şcoli. Boala se cheamă "ipocrita". Nu am văzut aceleaşi organizaţii să ia atitudine când milioane de fluturaşi cu chipul premierului, între noi fie vorba, mult mai indecenţi decât cei răspândiţi de Bodu, zburătăceau prin cutiile poştale ale românilor să le aducă vestea cea bună a integrării. Însuşi domnul ministru al educaţiei se arătă ofensat, probabil de verbul "a face", căci de când e în fruntea instituţiei s-a omorât mai mult cu discursurile şi mai puţin cu faptele. Dar nici vorbele sale nu ştim întotdeauna cui se adresează. Cu puţin timp în urmă, domnul Hărdău ne explica: "Valorile sunt diferenţiate. Avem formule. Un elev din Covasna este purtător de valoare şi are coeficienţi de corecţie, să spunem legat de sistemul termic, un coeficient al izotermiei, legat de timp, deci are 9 luni de zile în care trebuie încalzită şcoala. Un elev de munte are cheltuieli legate de transport, de condiţii de întreţinere, cel de la şes are o alta... cel de la oraş este diferenţiat de cel de la ţară, cel de clasa a patra are o valoare care nu coincide cu cel de clasa a opta. Toate lucrurile le avem luate în calcul. Nu improvizez".Ministerul ar putea face nişte pliante cu acest delir lingvistic, le-ar putea răspândi în şcoli, şi cu siguranţă ar ţine de cald elevilor degeraţi, cu condiţia să fie cât mai multe, pentru ca focul aprins în sălile de clasă să ardă toată iarna. Înţelegând mai bine decât colegul său de partid că orice hârtie fără valoare riscă să ajungă pe vremuri de restrişte în sobele cu ţurţuri din şcolile rurale, şeful ANAF a crezut că e mai înţelept să scrie fluturaşii pre limba elevului mediu de liceu. Căci, după cum ne arată ultimele rezultate de la bac, elevii români nu sunt chiar toţi clonele lui Nichita Stănescu la limba română şi nici cele ale lui Adam Smith la economie politică.Când jumătate din populaţia alfabetizată a României nu prea înţelege ce e cu banii pe care îi vede pe hârtie, dar nu îi palpează în buzunare, o asemenea campanie ne-ar da o speranţă că măcar cei ce vin vor pricepe cum e cu purceluşul de porţelan pe care îl spargem la început de an ca să fim mai sănătoşi şi mai siguri când circulăm pe stradă. Dacă asta trebuia spus în jargonul manualului de economie de clasa a XII-a sau în argoul liceenilor contemporani cu noi, nu e o chestiune pe care se poate pronunţa ministrul educaţiei. Dar cum morala ne dă pe toţi afară din casă şi prohibiţia ne pare mereu a fi soluţia cea mai bună în educaţia odraslelor, era sigur că vom închide fluturaşii cu cheia într-o pivniţă, să nu zburde prin capetele înfierbântate ale virutoşilor elevi români. Numai că aşa cum se întâmplă adesea cu ce e interzis minorilor, s-ar putea ca domnul Bodu să mai tipărească un tiraj clandestin de foi volante pentru a satisface curiozitatea elevilor care nu au apucat să prindă din primul val. Dacă domnul Hărdău intenţiona să obţină acest efect spre succesul campaniei colegului de partid, atunci merită felicitat pentru această strategie de marketing.