Românii, printre europenii care stau cel mai mult la muncă. Particularitatea României în statisticile Eurostat

România se află în partea de sus a clasamentului european al timpului petrecut la muncă, dar datele Eurostat pentru 2025 scot la iveală și o particularitate: spre deosebire de majoritatea statelor UE, la noi salariații au avut un program obișnuit mai lung decât cei care lucrează pe cont propriu.

Agricultura, domeniul cu cele mai multe oe de muncă săptămânal Foto: Pixabay

Datele din studiul Eurostat „Actual and usual hours of work” pentru anul 2025, extrase din European Union Labour Force Survey (EU-LFS), sondajul european privind forța de muncă, mai arată o altă diferență interesantă: cei care lucrează pe cont propriu au, în general, săptămâni de lucru mai lungi decât salariații. România face însă excepție de la această regulă.

Diferențe considerabile între extreme

Europenii nu muncesc la fel de mult, iar diferențele dintre state sunt considerabile. În 2025, un angajat din Uniunea Europeană a lucrat efectiv, în medie, 35,9 ore pe săptămână în principalul loc de muncă, luându-se în calcul atât persoanele cu normă întreagă, cât și cele cu normă parțială.

Între țările UE, însă, diferența este de aproape opt ore pe săptămână între extreme. Grecia are cea mai lungă săptămână de lucru, cu 39,6 ore efectiv lucrate, în timp ce în Țările de Jos media este de numai 31,9 ore. Polonia și Bulgaria urmează Grecia, cu câte 38,7 ore, iar Lituania ajunge la 38,4 ore și Slovenia la 38,3 ore. La celălalt capăt al clasamentului se află Germania și Danemarca, cu câte 33,9 ore, și Austria, cu 34 de ore.

România - 75,5% dintre persoanele ocupate au lucrat între 40 și 44,5 ore

România se află și ea în zona superioară a clasamentului european. Într-o comparație publicată de Eurostat pentru 2024, țara noastră avea 38,8 ore efectiv lucrate pe săptămână, fiind depășită atunci de Grecia, Bulgaria și Polonia. Datele pentru 2025 confirmă însă un alt indicator relevant pentru România: 75,5% dintre persoanele ocupate au lucrat între 40 și 44,5 ore în săptămâna de referință, una dintre cele mai mari ponderi din Uniunea Europeană. Doar în Bulgaria și Letonia ponderea acestei categorii a fost mai mare.

Orele efectiv lucrate se referă la timpul petrecut efectiv în activități de muncă în săptămâna de referință, fiind incluse și orele suplimentare, plătite sau neplătite. În acest timp nu sunt contabilizate în schimb perioadele de concediu, boală sau alte absențe. Orele obișnuite, în schimb, reprezintă timpul de lucru pe care persoana îl lucrează în mod normal într-o săptămână și exclud săptămânile afectate de absențe.

Bărbații lucrează mai mult timp decât femeile

Diferența dintre bărbați și femei devine mai clară atunci când sunt analizate persoanele care lucrează cu normă întreagă.

În 2025, la nivelul UE, bărbații angajați full-time au lucrat în medie 39,4 ore pe săptămână, în timp ce femeile au lucrat 37,6 ore. Diferența este de 1,8 ore pe săptămână.

Cele mai mari diferențe se înregistrează în Irlanda, Țările de Jos și Grecia. În Irlanda, bărbații cu normă întreagă au lucrat în medie 39,9 ore, față de 35,9 ore în cazul femeilor – o diferență de patru ore pe săptămână. În Țările de Jos, diferența a fost de 3,4 ore: 38,4 ore pentru bărbați, comparativ cu 35 de ore pentru femei.

În Grecia, țara cu cea mai lungă săptămână de lucru din UE, bărbații au ajuns la 41,8 ore, iar femeile la 38,8 ore.

Există însă și țări în care diferența este aproape inexistentă. În Letonia și Bulgaria, diferența dintre timpul lucrat de bărbați și cel lucrat de femei, în cazul angajaților full-time, a fost de mai puțin de jumătate de oră pe săptămână, iar într-o situație asemănătoare se află și România, chiar dacă există un mic plus în contul orelor lucrate/săptămână pentru bărbați.

Acolo unde există diferențe între femei și bărbați ar trebui să ne uităm, indică Ionela Cimpoeru, consultant HR, la posturile pe care le ocupă fiecare, la organizarea programului și la oportunitățile reale de a lucra în schimburi sau de a accepta ore suplimentare. „Responsabilitățile din afara serviciului pot influența și ele disponibilitatea unei persoane pentru anumite programe. Ca specialist HR, nu aș atribui diferența unei singure cauze și nici nu aș presupune că femeile lucrează mai puțin din lipsă de disponibilitate profesională. O comparație relevantă ar trebui să pornească de la persoane aflate în roluri și condiții de lucru similare”, punctează Cimpoeru.

Când privim la munca part-time, situația se schimbă. La nivel european, bărbații care lucrează cu normă parțială au avut o medie de 21,7 ore pe săptămână, iar femeile de 21,9 ore. O parte importantă a diferenței dintre timpul de lucru al femeilor și bărbaților în UE vine și din faptul că femeile lucrează mult mai frecvent part-time. Constatarea nu se aplică în schimb și României, pentru că la noi ponderea muncii part-time este mult mai mică decât media UE.

Constatarea care scoate România din rând

Una dintre cele mai interesante concluzii ale statisticii Eurostat apare atunci când oamenii sunt împărțiți după statutul profesional. La nivelul UE, în 2025, angajații au avut în medie 36,6 ore obișnuite de muncă pe săptămână. Cei care lucrează pe cont propriu, fără angajați - este ceea ce Eurostat numește own-account workers - au ajuns la 39,7 ore pe săptămână, iar antreprenorii care lucrează pe cont propriu și au, la rândul lor, angajați au înregistrat cea mai mare medie: 46,4 ore pe săptămână.

Concluzia: la nivel european, un om care lucrează pe cont propriu, fără angajați, are în medie o săptămână obișnuită cu 3,1 ore mai lungă decât un salariat. Pentru angajatorii care au și salariați, diferența ajunge la 9,8 ore pe săptămână în plus față de un angajat.

Grecia este campioană și în cazul celor care lucrează pe cont propriu. Un lucrător pe cont propriu fără angajați are în Grecia o săptămână obișnuită de 46,3 ore. Următoarea în clasament este Belgia - cu 43,2 ore, Spania - cu 43,1 ore și Polonia - cu 43 de ore.

Pentru antreprenorii care au și angajați, săptămâna este și mai lungă, de data aceasta cele mai ridicate valori înregistrând Franța – 50 de ore, Belgia – 49,8 ore și din nou Grecia – 49,2 ore.

România răstoarnă însă regula europeană. Eurostat arată că, în 2025, România s-a numărat printre statele în care salariații au avut mai multe ore obișnuite de muncă pe săptămână decât lucrătorii pe cont propriu. Același fenomen a fost observat în Cipru, Letonia, Estonia și Lituania.

„Un salariat lucrează, de regulă, într-un program stabilit de angajator, în funcție de nevoile organizației. O persoană care lucrează pe cont propriu își poate organiza activitatea diferit, iar numărul de ore poate varia în funcție de proiecte, clienți sau sezon. Din experiența HR, aș fi prudentă cu orice concluzie despre cât de mult muncește una dintre categorii. Sunt situații foarte diferite în interiorul fiecărui grup. Diferența dintre medii descrie modul în care lucrează aceste grupuri, dar nu spune nimic despre efortul sau rezultatele fiecărei persoane”, atrage din nou atenția consultantul HR.

Datele Eurostat mai arată că România și Cipru au înregistrat cea mai mare medie a orelor obișnuite de muncă pentru salariați dintre statele UE: 40,1 ore pe săptămână. Înseamnă asta că lucrătorii români muncesc mai mult sau că e nevoie să stea la lucru mai mult timp pentru că sunt mai puțin productivi? Răspunsul ar putea avea legătură, mai degrabă, cu organizarea muncii, atrage atenția Cimpoeru.

„Nu aș porni de la ideea că românii lucrează mai mult pentru că sunt mai puțin productivi. În practică, durata programului este influențată mai întâi de felul în care este organizată activitatea: norma de lucru, programul în schimburi, gradul de flexibilitate și posibilitatea de a ocupa un post cu timp parțial. În România, multe roluri sunt construite în jurul unui program de 40 de ore pe săptămână. În activitățile de producție, de exemplu, prezența oamenilor trebuie corelată cu funcționarea liniilor, cu comenzile și cu celelalte schimburi. Atunci când o echipă are posturi neocupate sau apar vârfuri de activitate, presiunea asupra programului poate crește. Cât cântărește fiecare dintre acești factori diferă însă de la o companie la alta”, a explicat specialistul HR.

Timpul prelungit de lucru într-o companie poate constitui, însă, o temă de analiză. „Dacă o echipă lucrează mai multe ore, poate acoperi temporar un volum mai mare de activitate. Dar, dacă rezultatul depinde de un utilaj care se oprește frecvent, de informații care ajung târziu sau de un proces cu multe corecții, prelungirea programului nu rezolvă cauza problemei. În consultanța HR, orele suplimentare recurente sunt un semnal că merită analizate dimensionarea echipei, planificarea, competențele și procesele de lucru”, mai punctează Ionela Cimpoeru.

La mijloc ar putea fi o problemă de organizare a muncii dacă orele lucrate nu sunt corelate cu rezultatele și cu costurile generate. „Este posibil ca o organizație să compenseze prin timp ceea ce ar putea îmbunătăți prin organizare. Nu aș generaliza această situație la toate companiile din România, dar este o întrebare pe care fiecare angajator ar trebui să și-o pună: ce rezultate obținem în orele lucrate și cu ce cost? Cred ca este foarte important ca un angajator să urmărească nu doar câte ore au fost lucrate, ci și ce s-a realizat în acele ore, cu ce nivel de calitate și dacă ritmul poate fi susținut de oameni pe termen lung”, a adăugat Cimpoeru.

Agricultura, domeniul cu cel mai mult timp lucrat săptămânal

Dacă schimbăm criteriul și ne uităm la domeniul de activitate, agricultura, silvicultura și pescuitul au avut în 2025 cea mai lungă săptămână de lucru din UE: 41,2 ore efectiv lucrate. În clasament urmează industria extractivă, cu 38,9 ore, și construcțiile, cu 38,6 ore.

La celălalt capăt al clasamentului se află activitățile casnice plătite - cu 27,1 ore, educația - cu 31,8 ore și artele, divertismentul și recreerea - cu 32,7 ore. Cât despre ocupații, în 2025 cel mai mult au lucrat, în medie, lucrătorii din agricultură, silvicultură și pescuit – 42 de ore pe săptămână, urmați de manageri – 40,6 ore. La polul opus s-au situat: ocupațiile elementare (lucrători pentru curățenie și întreținere, ajutori în bucătărie, manipulanți marfă, lucrători necalificați în agricultură etc.) - cu 31,8 ore, personalul auxiliar de birou - 34 de ore și lucrătorii din servicii și vânzări - 34,5 ore.