România dezordonată

Dan Andronic

În toate ecuaţiile regăseam numele lui Hrebenciuc...
Semne apăreau berechet! Preşedintele Băsescu se declara public nemulţumit de persoana numită în fruntea guvernului, făcând uitat protocolul Alianţei, care specifica împărţirea funcţiilor după un algoritm politic. Gigi Becali, un talentat practicant al stilului "TB", îl jignea pe Tăriceanu şi se afişa cu preşedintele. PSD şi PRM, prin preşedinţii Mircea Geoană şi Corneliu Vadim Tudor, confirmau semnarea unui protocol politic, al cărui prim rezultat ar fi fost susţinerea unei moţiuni de cenzură. Liberalii, la început pe la colţuri, apoi pe faţă, vorbeau de o trecere în opoziţie dacă va fi silit Tăriceanu să plece de la Palatul Victoria, iar consilierul prezidenţial Theodor Stolojan anunţa o revoluţie portocalie în PNL. Pamfletul recitat de Mircea Dinescu la una dintre reuniunile liberalilor a declanşat un râs nervos, o eliberare a frustrărilor acumulate de o sală întreagă. O pregătire de artilerie, care ridica jocul tensiunilor din Alianţă la nivel de ofensivă iminentă. Numai că una dintre lecţiile Istoriei este că într-un conflict ştii de unde pleci, dar nu ştii unde ajungi...
Şi de această dată premierul Tăriceanu a dovedit că este un tip norocos, sau are o strategie imbatabilă. Două elemente au modificat rapid situaţia. Hernia de disc a preşedintelui a îngheţat avântul schimbării, iar decizia Comisiei Europene de a nu anunţa data certă de aderare rezolva restul problemei. În 24 de ore, schimbarea lui Tăriceanu devenise imposibilă! Într-o mişcare aparent inerţială, Theodor Stolojan n-a mai apucat să-şi modifice structura discursului anti-Tăriceanu şi a dat cât a putut de tare. Îl priveam la televizor şi aveam senzaţia că este în situaţia soldatului japonez căruia nu i-a spus nimeni că s-a terminat războiul!
De altfel, un alt consilier prezidenţial, Claudiu Săftoiu, îşi programa o intervenţie televizată pentru a şterge amprentele lăsate de Stolojan. Internaţionala Socialistă a dinamitat protocolul PSD-PRM, exprimând o poziţie dură anti-Vadim, cu atât mai mult cu cât unii şefi socialişti fuseseră plimbaţi de Geoană pe la diverse momente festive, dar nu li se suflase un cuvânt despre vreo iniţiativă politică.
Conflictul între preşedinte şi premier depăşise nivelul şicanărilor, intrând în cadrul instituţional şi punând sub semnul întrebării stabilitatea politică a unui viitor stat membru al UE. O realitate pe care au sesizat-o şi oficialii europeni, cei de culoare liberală putând fi bănuiţi de o mână de ajutor dată PNL în această luptă. S-a dat un avertisment dur mingicarilor de la Bucureşti. Rezultatul schimbării lui Călin Popescu Tăriceanu putea fi un guvern minoritar, susţinut de PRM şi PSD, cu liberalii în opoziţie, sau ruperea PNL. Ar fi urmat o guvernare dificilă, cu negocierea fiecărui proiect de lege, un mediu propice dezvoltării promiscuităţii, a jocurilor politice, dar şi a grupurilor de interese. Influenţa preşedintelui ar fi crescut foarte mult, un balans democratic devenind imposibil.
Fără pic de sensibilitate faţă de vanităţile locale, oficialii europeni au decis păstrarea ritmului de schimbare a realităţilor în România, dar şi a echilibrului politic. Pe toate canalele diplomatice ale Uniunii Europene s-a transmis acelaşi mesaj: Nu avem nevoie de o Românie dezordonată! Mesaj pe care l-au înţeles şi liderii Alianţei, care au convocat o puzderie de întâlniri comune, ca şi când nu s-ar mai fi văzut de-un car de ani... Un armistiţiu care-i oferă premierului Tăriceanu un răgaz până la sfârşitul anului. Dar nu mai mult!