Războiul lui Băsescu

Poziţia României a rezonat de astă dată cu a marii familii occidentale Vă mai aduceţi aminte de schimbul de focuri dintre Traian Băsescu şi un jurnalist rus aflat la post în Europa?

Poziţia României a rezonat de astă dată cu a marii familii occidentale

Vă mai aduceţi aminte de schimbul de focuri dintre Traian Băsescu şi un jurnalist rus aflat la post în Europa? Strasbourg, 2007.

Preşedintele aruncă o rachetă verbală sol-sol care stârneşte aplauze în sală: "Aţi stat 30 de ani în România şi nu v-am întrebat niciodată de ce". Yees!! Îţi venea să-l pupi pe lansatorul Traian, nu alta! Am trăit s-o vedem şi pe asta! Ca Rusia să afle direct din cancelariile europene că demnitatea României n-a pierit în gulagul comunist.

Doi ani mai devreme, din San Francisco, Traian Băsescu lansa prima torpilă: "Marea Neagră a fost transformată într-un fel de lac rusesc!". Vorbele preşedintelui ne-au uns pe mulţi la suflet. Însă de la Moscova şi pân' la Casa Albă, via Berlin-Londra-Paris, efectul n-a fost acelaşi. Dimpotrivă, scârţâitul produs în Rusia de mişcarea robinetului de gaze şi petrol în sens invers acelor de ceasornic i-a iritat pe liderii occidentali.

Bumerangul s-a întors asupra Bucureştiului taman la summitul NATO din aprilie. Sub presiunea cancelariilor occidentale, Băsescu a jucat kazaciocul împăcării lângă un Putin rece ca gheaţa. Zilele trecute, când Rusia a năvălit peste Georgia, Bucureştiul n-a expediat nicio rafală politică.

SUA şi Europa au preferat să fie iarăşi tandre cu Maica Rusie, iar poziţia României a rezonat de astă dată cu a marii familii occidentale. Moderată şi precaută. Nici de partea Georgiei, nici de partea Rusiei. Antirăzboi. Să tacă armele, să lupte argumentele. Într-adevăr, sec, trist, fără sare şi piper, dar în logica secolului XXI.

Ştiu, Traian Băsescu ar fi avut acum o mie de motive să tragă înspre colosul cinic de la Răsărit. N-a făcut-o pentru că a înţeles regula jocului: cu ruşii poartă-te cu mănuşi chiar dacă îţi vine să-i iei la palme. Aşa procedează Bush, Merkel şi Sarkozy.

Cine iese din logica asta perversă achită scump nota de plată a conflictului. În morţi sau mia de metri cubi de gaz rusesc. Când a băgat glonţ pe ţeavă, Saakaşvili a crezut că-i are de partea lui pe liderii UE şi NATO. S-a înşelat amarnic. Iar acum, el şi georgienii fac decontul dureros al unui război pierdut înainte de a începe.

La noi s-a întâmplat altceva. Am pierdut un preşedinte coleric&savuros, dar am dobândit un preşedinte temperat&diplomat. Câtă vreme asta e în folosul României, spectacolul poate să mai aştepte. Ăsta e războiul câştigat de Traian Băsescu.