Puzzle Romania

Pana pe la varsta de 25 de ani imi era jena sa rostesc fraze avand ca subiect Romania. Taceam uluit, chiar speriat, cand altii de varsta mea ziceau cu nonsalanta: Romania este... Romania face...

Pana pe la varsta de 25 de ani imi era jena sa rostesc fraze avand ca subiect Romania. Taceam uluit, chiar speriat, cand altii de varsta mea ziceau cu nonsalanta: Romania este... Romania face... Romania nu face... Romania trebuie... Si astazi cred ca e o dovada de nesimtire sa pronunti sau sa scrii astfel de fraze inainte de a implini o anumita varsta si a avea in spate ceva ani de munca in aceasta tara. Despre subiectul Romania am scris si eu. Uneori cu durere, alteori cu furie. Dar nu mi-am imaginat vreodata ca as putea lansa public initiative de redesenare a hartii politico-administrative a tarii pe motiv ca e cam veche. Si pentru un guvern e necesara o lunga perioada de reflectie, consultari, testari, fie si doar pentru a ajunge sa formuleze asa ceva, darmite pentru un muncitor cu pixul - m-as simti ca si cum i-as cere mamei mele sa-si faca niste operatii estetice, intrucat e cam batrana. Or, in anii din urma, tot aud, cu uluiala de odinioara, feluriti surtucari, de prin Ardeal si nu numai, cum viseaza sa transeze Romania cu drujba, urmand sa coase pe urma bucatile dupa o schema care le place lor mult. S-o faca semilunara, toroidala, patrata, mozaic, puzzle, cubul Rubik. Cu o Romanie asa cum e le e rusine. Ca persoane de soiul lui Gusztav Molnar sau Bakk Miklos articuleaza repetat si cu dictie autonomizare, regionalizare, federalizare, nu ma mira: e vorba probabil de nostalgia dupa Regiunea Mures Autonoma Maghiara de pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Ce-o fi insa in teasta unui critic de poezie remarcabil, cum e Al. Cistelecan, sau a unor prozatori inteligenti, ca Daniel Vighi si Caius Dobrescu, atunci cand o fac pe memorandistii pentru regionalizarea Romaniei? Probabil ca jena pe care astept s-o descopar la ei ma incearca doar pe mine, intrucat nu sunt un intelectual subtire. Si pentru ca nu sunt un intelectual subtire nu pot sa inchei decat cu un banc taranesc din vremea colectivizarii. Tot asa cum umbla acum ceata lui Gusztav Molnar sa ne convinga ce buna-i regionalizarea, activistii PCR se sfortau sa duca munca de lamurire cu taranii nehotarati sa intre in colectiva. Bade Vasile, pamantul nu ti-l luam, el intra la colectiva, adica ramane tot al matale, dar sub alta forma. La care badea Vasile ingusta ochii si il intreba pe tovarasul de la raion: adica, cum ar veni, daca imi tai dumneata mie sula si mi-o pui pe piept ramane tot a mea, dar sub alta forma?