Protocolul de la Kyoto si necesitatea "justitiei climatice"

Conferinta ONU asupra Climatului, care se incheie la 1 noiembrie, la capatul a 10 zile de dezbateri, in capitala Indiei, Delhi, s-a desfasurat fara ca mass media sa-i acorde atentia cuvenita, in ciuda

Conferinta ONU asupra Climatului, care se incheie la 1 noiembrie, la capatul a 10 zile de dezbateri, in capitala Indiei, Delhi, s-a desfasurat fara ca mass media sa-i acorde atentia cuvenita, in ciuda insemnatatii capitale a problematicii aflate in fata reprezentantilor celor 185 de tari participante, semnatare ale Protocolului de la Kyoto: schimbarile climaterice si impactul lor atat asupra economiei mondiale, in primul rand a agriculturii, cat si, in ultima instanta, asupra sanatatii locuitorilor planetei. Conferinta este ultima reuniune internationala de aceasta anvergura inaintea intrarii in vigoare a amintitului protocol, probabil pana la sfarsitul anului. Reducerea cu 5,2 la suta a emisiilor poluante, un obiectiv minim Se stie ca protocolul care prevede reducerea, in perioada intre 2008 si 2012, cu 5,2 la suta, fata de anul 1990, a nivelului gazelor poluante care produc efectul de sera - principalul factor al incalzirii globale si al gravelor perturbari climatice din ultima vreme - intra in vigoare cand va fi ratificat de un numar minim de 55 de state, din care sa faca neaparat parte si un numar corespunzator de tari dezvoltate, a caror pondere sa reprezinte laolalta cel putin 55 la suta din emisiile de CO2 (dioxid de carbon), provenind din partea lumii puternic industrializate, la nivelul anului 1990. Pana la inceputul lunii octombrie, numarul statelor ratificatoare ajunsese la 95, carora le revine insa doar 37 la suta din emisiile de CO2. Exista, totusi, speranta ca, in curand, Rusia si alte tari semnatare sa ratifice protocolul, astfel incat sa poata fi atins sau depasit pragul minim de 55 la suta. America, una din principalele tari poluatoare, a semnat protocolul, dar, spre dezamagirea generala, a anuntat anul trecut ca nu-l va mai ratifica. Chiar daca, asa cum este de asteptat, protocolul va intra in vigoare, exista insa indoieli ca telul modest de reducere a emisiilor poluante cu 5,2 la suta in comparatie cu nivelul din 1990 va putea fi atins, dat fiind ca, potrivit unui raport prezentat la Conferinta de la Delhi, in anul 2000, emisiile tarilor puternic industrializate sporisera deja cu 8,4 la suta fata de nivelul din 1990. In schimb, in fosta Uniune Sovietica si in tarile est-europene emisiile poluante au scazut cu 38 la suta, ca urmare a crizei economice prin care trec. Una din cele mai respectate organizatii ecologice, Societatea Regala pentru Protectia Pasarilor (Marea Britanie), care militeaza nu numai pentru conservarea speciilor ornitologice, ci a ansamblului ecosistemelor si a comunitatilor umane depinzand de aceste sisteme, a lansat in ziua deschiderii conferintei un apel in care subliniaza necesitatea reducerii cu 60 la suta, pana la mijlocul secolului XXI, a cantitatii de gaze poluante emise in atmosfera, pentru a se incetini, astfel, incalzirea globala, altminteri existand riscul unei veritabile catastrofe ecologice. Urmatorii ani - decisivi "Daca obiectivele fixate in Protocolul de la Kyoto nu vor fi mult depasite, atunci stabilizarea schimbarilor climaterice, ca urmare a activitatilor umane, la niveluri care sa permita adaptarea naturala a ecosistemelor, nu va putea fi infaptuita. Este nevoie ca toata lumea sa treaca la actiune. Nu numai tarile dezvoltate, ci si cele in curs de dezvoltare", se afirma in apel. Iar unul din conducatorii Societatii Regale a precizat: "Urmatorii cativa ani vor fi de importanta primordiala". In paralel cu reuniunea ONU, tot in capitala Indiei, a avut loc si o reuniune alternativa, intitulata Forumul Justitiei Climatice, cu participarea unor cunoscute organizatii nonguvernamentale (ONG-uri), intre care Greenpeace, Prietenii Pamantului, Reteaua Lumii a Treia, Fundatia Noii Economii. Reprezentantii acestor organizatii au reiterat acuzatiile aduse natiunilor industrializate ca provoaca, prin lipsa lor de respect fata de mediul inconjurator si, in primul rand, prin emisiile de gaze poluante si imprastierea in atmosfera a deseurilor industriale, schimbari climatice care pun in pericol viata a milioane de oameni din tarile sarace. "A sosit timpul ca tarile bogate sa-si plateasca datoria lor ecologica" Andrew Simms, din partea uneia din aceste organizatii, a comparat situatia existenta cu accea a unor cetateni care, intorcandu-se acasa, descopera ca persoane straine au provocat inundatii, lasand deschise robinetele, si incendii, omitand deliberat sa inchida aragazul. "Tocmai acest lucru fac tarile bogate", a declarat el in fata reprezentantilor lumii a treia, continuand: "In vorbe, promit sa va ajute in a va dezvolta, in fapt procedeaza exact invers. A sosit timpul ca tarile bogate sa-si plateasca datoria ecologica. Ele isi distrug partea lor din mediul inconjurator, dar, ceea ce e si mai grav, distrug si partea voastra. Trebuie sa facem in asa fel incat sa inceteze sa se mai joace cu viitorul nostru".