Propaganda si adevar

Stimate domnule Tinu, In urma cu cateva saptamani, la intalnirea cu participantii la Forumul Presei Romane de Pretutindeni, presedintele Iliescu se plangea de modul negativ in care este prezentata

Stimate domnule Tinu, In urma cu cateva saptamani, la intalnirea cu participantii la Forumul Presei Romane de Pretutindeni, presedintele Iliescu se plangea de modul negativ in care este prezentata realitatea romaneasca in mass-media. In avion, in drum spre Australia, avand la dispozitie 21 de ore de zbor si cafea la discretie, am inceput sa-mi recapitulez experienta celor trei saptamani petrecute in Romania pentru a pregati un sumar al impresiilor mele pentru ascultatorii postului de radio 3zzz din Melbourne. Reflectand la afirmatia facuta de domnul Iliescu, ma gandeam cum pot sa dau o nuanta pozitiva unei experiente care in general a fost negativa. Poate ar trebui sa ma refer la o cunoscuta teorie manageriala care spune ca in societate sau intr-o organizatie exista stari de fapt care sunt considerate normale si, ca atare, nu constituie interes sau nu sunt elemente de motivare, dar absenta lor are o mare contributie la instaurarea nemultumirii si demotivarii. De exemplu, calatorind in Romania cu trenul, daca vagoanele ar fi fost incalzite si toaletele curate, mi s-ar fi parut un lucru firesc si nu m-as fi gandit ca trebuie sa laud CFR-ul pentru o stare de normalitate. Insa absenta acestor elemente este greu sa o treci cu vederea dupa sapte ore de calatorie in conditii arctice. Tot ca o stare de normalitate, la fel ca in toate tarile din lume, si in Romania exista legislatie care se refera la impozitarea venitului cetatenilor si firmelor comerciale. Insa, in comparatie cu alte tari, in Romania, in mod constant, guvernele de dupa '89 au refuzat sa adopte cele mai elementare instrumente ale controlului fiscal. Evaziunea fiscala devenind un "sport" practicat pe scara larga fara riscul de a fi penalizat. Cred ca daca corelatia venit-impozit-avere ar fi testata in Romania, multe persoane s-ar gasi intr-o pozitie jenanta. In Romania, ca de altfel si in Australia, ingrijirea medicala in spitalele si policlinicile de stat este gratuita (fondurile pentru bugetul sanatatii fiind asigurate din impozitele platite de populatie). Insa numai in Romania un membru marcant al partidului de guvernamant (de profesie doctor) sustine public ca, in afara de leafa, medicii pot fi recompensati la discretia pacientilor ca o forma de recunostinta!!! In traducere, aceasta inseamna obtinerea de venituri private folosind gratuit resursele publice. Evidenta anecdotica pare sa arate ca ingrijirea medicala primita este direct proportionala cu recunostinta. Nu am auzit nici pe doctorul respectiv, nici pe sustinatorii sai sa mentioneze ca aceste venituri din recunostinta ar trebui sa fie impozitate. De altfel, argumentul doctorului este o practica folosita pe scara larga in Romania. De exemplu, pentru obtinerea unui contract comercial se plateste comision tot sub forma de recunostinta. Implicatiile negative create de aceste practici asupra distributiei venitului national par sa fie ignorate, aceasta maladie nu constituie nici macar un subiect de educatie civica. Ca in toate tarile capitaliste, si in Romania politica monetara este administrata de Banca Nationala. Insa numai in Romania un director al Bancii Nationale a putut sa afirme ca Banca Nationala nu mai poate continua sa subventioneze exportatorii prin devalorizarea monedei, deoarece o moneda puternica face parte din conditiile de aderare la Uniunea Europeana!? Valoarea de schimb a monedei este determinata de mai multi factori: nivelul inflatiei, balanta externa, rata dobanzii etc. Incercarea de a revaloriza artificial leul, politica ce a mai fost practicata de Banca Nationala, nu poate duce decat la un nou dezastru, distrugand producatorii interni si exportatorii, ducand tara la faliment. Corespondentul economic al unui ziar de mare circulatie argumenteaza ca politica de devalorizare a leului a echilibrat balanta comerciala, insa salariul mediu a ramas de 10 ani la nivelul de 100 $/luna. In acelasi timp, el afirma ca in ultimii 12 ani Romania a cazut pe scara veniturilor, produsul intern brut fiind 60% din nivelul anului 1989. Daca datele de mai sus sunt adevarate, mentinerea salariului mediu la 100 $/luna (in lipsa inflatiei externe) nu s-ar fi putut realiza decat printr-o continua revalorizare a monedei. Adica puterea de cumparare interna a scazut, in timp ce puterea de cumparare externa a ramas constanta sau a crescut. Cu asemenea creatori de opinie si factori de decizie, parafrazand titlul cartii presedintelui Iliescu, te intrebi: "Incotro societatea romaneasca?" Poate ca raspunsurile domnului Iliescu nu au prezentat interes, deoarece, intr-un sondaj personal facut printre cadre universitare si lideri ai partidului de guvernamant, am constatat ca nimeni nu citise aceasta carte. Totusi, intrebarea ramane deschisa. Cei care au condus Romania in ultimii 12 ani nu au fost capabili sa dea un raspuns la problema economica, iar o democratie adevarata este greu de crezut ca poate supravietui cu 80% din populatie traind in saracie. Eugen Ionescu Melbourne, Australia