PROFESORII LA TABLA - Moartea orelor de dirigentie

"Un studiu sociologic si istoric ar arata ca multe dintre racilele societatii actuale isi au radacinile in anii de dupa 1975, cand Ceausescu a inceput sa viseze la o Romanie in care toata lumea sa

"Un studiu sociologic si istoric ar arata ca multe dintre racilele societatii actuale isi au radacinile in anii de dupa 1975, cand Ceausescu a inceput sa viseze la o Romanie in care toata lumea sa aiba liceul, iar 3/4 din populatie sa fie ingineri. Se ajunsese la situatia in care, daca lasai un corigent sau repetent (in anumite zone ale tarii), ti se oprea 10 la suta din salariu. Eu am patit asa ceva pe vremea cand eram in stagiatura intr-un judet din Moldova. In consecinta, ma simteam obligata sa trec toti elevii, chiar daca unii nu stiau nici sa scrie. Ma gandesc ca acestia au acum in jur de 30-35 de ani si au, la randul lor, copii. Cunoscandu-i si stiind familiile, ma gandesc ce fel de educatie au acesti copii. Chiar acum observ ca saracia, somajul, alcoolul etc. fac aproape imposibila colaborarea cu parintii. Multi sunt incapabili sa fie obiectivi si, deci, sa te ajute in educarea copiilor, ba chiar iti pun bete in roate venind cu fraza: "Altii n-au mai invatat atat si au o gramada de bani". Apoi mai este o problema: cea a familiilor dezbinate. Stiti ca am avut clase de 28 de elevi in care nu exista nici macar un elev care sa aiba amandoi parintii?!! O alta problema este, pur si simplu, organizarea sistemului, iar guvernantii ar trebui sa se hotarasca ce vor sa faca: invatamant de masa sau performanta si, in functie de aceasta, sa propuna niste masuri care sa conduca la telul propus. Spun aceasta deoarece ti se cere sa ai performante, dar, in acelasi timp, sunt 8 ani obligatorii si copiii iti rad in nas, stiind ca tot ai sa-i treci, deci nu-i nevoie sa mai invete, si ajung in clasa a VIII-a "ca gasca prin apa". Pe de alta parte, noi suntem apreciati dupa rezultate, nu dupa munca de la clasa, pregatirea suplimentara sau munca de educator pe care o facem, unii si in afara clasei. E adevarat ca si noi avem carentele noastre: facultati facute doar ca sa afisam o diploma neavand nici o legatura cu meseria de dascal. Nu toti absolventii de universitate au chemare pentru aceasta meserie. Unii recunosc deschis aceasta! Cine nu iubeste copiii nu are ce cauta in invatamant, desi poate sunt bine pregatiti in specialitate. De multe ori, copiii vin cu carente inca din clasele primare si nu mai ai cum sa-i recuperezi. Personal, as institui un sumar examen de capacitate dupa clasa a IV-a. Sa nu mai existe copil care, in clasa a V-a, sa nu stie sa citeasca, sa scrie, sa povesteasca un text la prima citire, cele patru operatii la matematica etc., notiunile elementare. Tinerii absolventi, multi confunda siguranta si experienta la clasa cu tupeul sau aroganta. Unii nu au plecat niciodata de langa parinti si nu au experienta lucrului cu copiii si cu parintii, care, uneori, sunt mai indaratnici decat copiii. Nu sunt nostalgica, dar cei trei ani de stagiatura, "printre straini", ne prindeau bine, caci ne invatau ca viata nu e numai lapte si miere. Pe de alta parte, neavand pretentia de a fi un model, am totusi mandria ca nu am primit in 22 de ani "atentii" de nici un fel de la copii sau parinti, avand, astfel, libertatea de a "opera" corect cu catalogul. M-am simtit, totusi, jenata cand fostii mei elevi imi povesteau cum trebuiu sa dea cadouri profesorilor sau de colegi care lasau corigenta jumatate din clasa pentru a merge la pregatire la profesorul respectiv. Inca o problema de discutat este ora de dirigentie, care, de multe ori, se rezuma la trecerea notelor in carnete si motivarea absentelor, fara a dezbate temele propuse, sau la inca o ora din materia predata de diriginte. Pe de alta parte, nici temele alese nu sunt interesante si educative. Teme precum "respectul", "lucrul in echipa", procedee de evitare a bolilor cu transmitere sexuala, educatia sexuala sunt rar tratate sau deloc. Cadrele sanitare "n-au timp" sa vina pentru a le vorbi copiilor, iar profesorii se jeneaza, lasand totul pe seama parintilor. Acestia se jeneaza si ei si asa se ajunge la prieteni si la anturajul care, de cele mai multe ori, este unul rau. Ma numesc Magda si sunt profesoara in Campina, judetul Prahova."
P.S. Pe adresa postala a redactiei sau pe Internet la edu@adevarul.kappa.ro puteti sa ne trimiteti opiniile dumneavoastra legate de invatamantul romanesc.