Prima bursă studenţească - 90 de lei, în 1860

Condiţiile de trai ale studenţimii au constituit întotdeauna punctul slab al sistemului universitar. Dacă astăzi organizaţiile studenţeşti se întrec în petiţii adresate Ministerului

Condiţiile de trai ale studenţimii au constituit întotdeauna punctul slab al sistemului universitar. Dacă astăzi organizaţiile studenţeşti se întrec în petiţii adresate Ministerului Educaţiei, cerând burse mai mari şi cămine în care să se poată trăi, lucrurile stăteau aproape la fel către sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada în care s-au născut primele universităţi din România. Ca şi-acum, bursele erau şi mici, şi foarte puţine. În 1860, anul în care şi-a deschis porţile Universitatea din Iaşi, primeau burse numai 12 studenţi, fiecare bursă în valoare de 90 de lei. În 1868, în loc să crească, bursa studentului de la Iaşi scăzuse la 37 de lei, "sumă care cu greu poate ajunge pentru a sătura studentul o dată pe zi", după cum mărturisea rectorul din acea perioadă al universităţii...

12 studenţi bursieri, în 1860
Primele burse studenţeşti au fost acordate chiar în 1860, anul înfiinţării primei universităţi autohtone. Doisprezece studenţi au căpătat, astfel, statutul de "bursieri" şi 90 de lei pe lună pentru performanţele lor universitare. La câţiva ani de la instaurarea sistemului de burse, mecanismul de acordare a fost modificat: "Deoarece se resimţea lipsa de profesori, spre a se încuraja înscrierile la facultăţile destinate să-i pregătească, la începutul anului şcolar 1864-1865 s-a hotărât ca bursele să fie acordate numai studenţilor de la ştiinţe şi Litere", se precizează în lucrarea "Contribuţii la istoria dezvoltării Universităţii din Iaşi". Planul n-a funcţionat însă, după cum era stabilit: "Existau atunci 13 burse pentru o facultate şi 12 pentru cealaltă, dar cum numărul studenţilor era restrâns, mai cu seamă la ştiinţe, s-au repartizat 14 (n.r. - burse) Facultăţii de Litere, 6 Facultăţii de ştiinţe, iar restul, Facultăţii Juridice".
În 1871, niciun student ieşean n-a primit bursă
În 1868, sistemul de burse avea următoarele caracteristici: 37 de burse, fiecare în valoare de 37 de lei. Imediat după aceea, numărul lor scade la 20, pentru ca, în anul universitar 1871-1872, bursele să fie desfiinţate cu totul. Se revine asupra deciziei în anul următor: 12 burse, repartizate, în mod egal, Facultăţii de ştiinţe şi Facultăţii de Litere. La acel moment, un student bursier primea 60 de lei pe lună, deşi, potrivit documentelor vremii, un student ar fi avut nevoie de cel puţin 140 de lei ca să se poată ocupa, fără griji, de învăţătură. Legea din 1898 (an în care universitatea îl avea drept rector pe A.D. Xenopol) a fixat valoarea unei burse la minimum 100 de lei, minimum la care bursele au rămas până în 1918, deşi, în 19 ani, viaţa se scumpise, iar moneda se devalorizase.
Ministrul instrucţiunii, lipsit de bunăvoinţă
Potrivit foilor îngălbenite de vreme din arhive, rectorul din 1868 al universităţii ieşene a propus, pentru încurajarea studenţilor, şi înfiinţarea a două premii anuale în bani. Ministrul instrucţiunii a replicat însă că "nu se poate aproba nici opiniunea de a se crea premii anuale pentru studenţii de la facultăţi, din motiv că asemenea studenţi trebuie a cultiva literile şi ştiinţele din simplă dragoste către ele fără a fi încurajaţi". Numărul mic de burse n-avea cum să-i atragă pe tinerii din Iaşi şi din împrejurimi să se înscrie la una din facultăţile universităţii: într-un raport al său din 2 februarie 1877, rectorul constata cu amărăciune că "în anul 1873-1874, din pricina micului număr de burse, s-au înscris la Facultatea de Filozofie şi Litere numai cinci studenţi regulari, iar în anul următor, şase".