Prezumtia de smecherie

I-as invita pe toti politicienii sa citeasca scrisoarea de alaturi, poate vor avea macar o tresarire de demnitate. Cum s-a ajuns aici? De unde atata lehamite si atata disperare? Culmea este ca, asa

I-as invita pe toti politicienii sa citeasca scrisoarea de alaturi, poate vor avea macar o tresarire de demnitate. Cum s-a ajuns aici? De unde atata lehamite si atata disperare? Culmea este ca, asa cum aratam intr-un editorial recent ("Presedintele coruptiei"), unii dintre acesti politicieni chiar ne iau de prosti. Vin in fata tarii si mint cu nerusinare. O fac razand, inchipuindu-si ca acest nefericit popor poate inghiti orice. Greseala capitala! Poate sa balmajeasca Vacaroiu cate-n luna si-n stele despre contractul sau de 750.000 de dolari cu arhitectul afacerii FNI, care, vezi Doamne, era menit sa-i rasplateasca efortul... intelectual la crearea unei banci, ca lumea va intelege un singur lucru: el a fost platit pentru trafic de influenta. Daca el ramanea un obscur functionar C.S.P., cu toata desteptaciunea de care face caz, il lua cineva in seama? N-or mai exista si alti oameni, macar la fel de destepti, pe care sa-i fi angajat S.O. Vantu pentru o asemenea intreprindere? Si-apoi, 750.000 de dolari, cand salariul mediu pe economie abia daca trece de o suta de dolari? Pute de la o posta. Ceea ce am vrut sa arat in editorialul amintit la inceput a fost ca metoda de sorginte comunista de a iesi in public si a face din diavol inger nu mai functioneaza. Cam acesta este sensul a numeroase mesaje pe care le-am primit in aceste zile: sa afle ca noi stim. Sa nu se creada ca n-au fost si reactii nervoase din partea unora din sustinatorii sai la nivel inalt, ba chiar si amenintari mai mult sau mai putin voalate. Nu merita sa ma opresc asupra lor. In schimb, cred ca merita sa semnalez, fiind si un caz unic de scrisoare de repros, aprecierile unui domn Radu Ursianu, care se arata "dezamagit", deoarece as fi solicitat demisia presedintelui Senatului, pornind de la prezumtia de vinovatie. N-am cerut demisia lui, desi cred ca orice alegator ar putea s-o ceara intr-o asemenea situatie. Observ insa in ultima vreme o insistenta trimitere la prezumtia de nevinovatie, principiu de drept altfel inalienabil. N-am auzit insa ca vreun amarat de cetatean tarat prin tribunale si apoi condamnat la inchisoare pentru ca a furat o legatura de ceapa sa invoce prezumtia de nevinovatie. Nici nu stie ce e aia "prezumtie", darmite sa atraga atentia cuiva ca ii incalca dreptul la... imagine. Iata insa ca mai toti smecherii, alde Radu Sarbu, Ioan Muresan, iar acum si sustinatorii lui N. Vacaroiu ne baga pumnul in gura cu prezumtia. Indraznesc sa cred ca cetatenii romani sunt mai putin interesati cum se pune problema din punct de vedere strict juridic. Ramane de vazut daca Parchetul se va autosesiza si va indrazni sa cerceteze aceasta afacere (eu cred ca, atata vreme cat PSD-ul se va afla la putere, ar fi o iluzie sa ne imaginam asa ceva). Deocamdata insa, e clar un lucru: Vacaroiu se afla intr-o grava culpa morala, iar aceasta il face incompatibil cu functia de presedinte al Senatului. Asta am afirmat si in editorialul invocat si sper sa fi clarificat pozitia noastra si pentru cititorul Ursianu. Un coleg al lui Vacaroiu, senator si el, pe numele sau Antonie Iorgovan, i-a socat pe telespectatorii Antenei 1, mai serile trecute, numindu-l pe un parlamentar din opozitie bou si magar. Ce gandesc oamenii despre asemenea specimene politice? Iata un fragment dintr-un mesaj pe Internet semnat de dl. Daniel Pasare: "Mi-e lehamite si scarba de acest individ lipsit de orice scrupule, mi-e lehamite si scarba de toti cei care-l sustin. Credeti ca cetatenii nu reactioneaza la cuvintele aruncate de acest monstru cu chip de om? Cine se crede el sa-l faca pe acel domn porc si magar in fata unei intregi natiuni? Acum pot spune ca imi este rusine ca sunt roman si ca traiesc langa asemenea oameni si ca asemenea oameni pretind ca au pus bazele democratiei in Romania. Acest individ, impreuna cu Bivolaru, Vacaroiu s.a. formeaza haita de hiene care se indoapa cu ce a mai ramas din hoitul care se numeste Romania". Il anunt pe senatorul Antonie Iorgovan, care si-a atribuit singur meritul de "parinte al Constitutiei", sa nu se oboseasca sa trimita vreun drept la replica, pentru ca spusele cititorului nostru nu prea au replica. Am inceput prin a spune ca multi dintre politicieni nu isi inteleg propriul popor, ca il subestimeaza si de aceea isi si permit sa-l sfideze. Poporul este insa mult mai intelept si vede mult mai clar lucrurile. Iata ce scrie, de pilda, un alt cititor al Adevarului prin Internet, Ion Serban: "Ca guvernul se zbate cat de cat se vede. Ceea ce nu se vede sunt rezultatele. De pilda, un alai numeros a facut recent o vizita in Extremul Orient. Rezultate concrete, eu unul nu prea am inteles care au fost. In 10 ani s-au cheltuit munti de bani pentru imaginea tarii sau a unor politicieni. Aprecierea Occidentului pentru cei care au condus in toti acesti ani tara este cunoscuta. Sa fim realisti, imaginea se creeaza in tara si mai putin afara. Am inteles ca s-ar fi propus recent sa fim si noi invitati, daca se poate, pentru ultima statie a trenului UE. Eu cred ca vom fi primiti doar cand se va termina cu jaful avutiei nationale, atat cat mai este, cand nivelul de trai va creste simtitor pentru o mare parte a populatiei, nu numai pentru hoti, cand legea va fi lege, iar justitia, justitie, cand organele statului vor fi cu adevarat in slujba cetateanului".