Pretul onoarei

Valva pe care a starnit-o Ion Cristoiu, cand s-a pomenit fata in fata cu rigorile executarii unei hotarari judecatoresti, readuce si in atentia juristilor o mare pata alba: cuantificarea daunelor

Valva pe care a starnit-o Ion Cristoiu, cand s-a pomenit fata in fata cu rigorile executarii unei hotarari judecatoresti, readuce si in atentia juristilor o mare pata alba: cuantificarea daunelor morale. Nu se poate spune daca Ion Cristoiu a fost obligat mult sau putin, deoarece, in mod conceptual, cuantumul daunelor morale este lasat, fara norme si fara criterii, exclusiv la discretia aprecierii judecatorului. Cam aceeasi este situatia in toate sistemele de drept cu care ne comparam, chiar si in cele mai riguroase. Se considera, pe de o parte, ca valorile morale sunt inestimabile, ca sentimentele sunt greu evaluabile in bani, iar pe de alta parte ca prejudiciul moral nici nu poate fi contabilizat. Dar normalitatea din Germania, sau Franta, sau Anglia, devine bizarerie la noi. Dreptul socialist "rezolvase" problema desfiintand cu totul daunele morale. Dupa decenii de practica zero, reperele de jurisprudenta lipsesc, iar reperele doctrinare sunt putine. Una dintre componentele frecvente ale daunelor morale este asa-numitul pretium affectionis, compensarea durerii pricinuite de uciderea unei persoane apropiate. Prin anii 1998 - '99, Tribunalul Bucuresti a admis cererea de 100 milioane lei daune morale acordate unei fiice pentru uciderea mamei octogenare. Rezonabila, hotararea a fost mentinuta de Curtea de Apel Bucuresti si de Curtea Suprema de Justitie. In aceeasi perioada insa, Judecatoria Panciu a acordat numai 7 milioane lei drept compensare a durerii unor parinti, pentru uciderea copilului lor intr-un accident de circulatie. Deci pierderea unui copil prescolar a fost apreciata ca de vreo 15 ori mai putin dureroasa decat pierderea unei mame octogenare. Parchetul a apreciat durerea parintilor in cauza si mai ieftin, a declarat apel in favoarea inculpatei (cine stie pe cine meditase profesoara!) si daunele morale au fost coborate la 5 milioane. In ziua de 4 septembrie 2001, pe rolul aceluiasi complet al Judecatoriei Buftea, soarta a alaturat doua procese comparabile: ambele priveau accidente de circulatie in care fusesera vatamate picioarele cate unei victime; intr-un caz, partea vatamata isi pierduse definitiv un picior (a trebuit sa-i fie amputat), in celalalt caz partii vatamate i se salvasera picioarele - e drept, dupa multe operatii si destula suferinta. Dar femeia ramasa fara picior pretindea in total daune (materiale plus morale) de 150 milioane lei, pe cand barbatul cu picioarele salvate pretindea dublu. Cele mai mari ciudatenii apar insa in cazul daunelor morale pretinse pentru insulte si calomnii. Adevaratii defaimati sunt supusi de partea adversa unor intrebari bizare: v-a parasit nevasta, ati fost dat afara din serviciu, v-au intors spatele prietenii, v-au renegat copiii? Pe de alta parte, falsii defaimati, impostorii pursange, exceleaza in fantezia de a demonstra dezonoarea. Un smecher criticat de ziar pentru amplasarea ilegala a unui chiosc a ajuns sa pacaleasca o judecatoare de la sectorul 3, sustinand ca, din cauza dezvaluirii cu chioscul, el, ditamai omul, a fost repudiat de parinti si... n-a mai putut antrena o echipa de copii la sah. Este interesanta maniera in care isi cuantifica onoarea oamenii politici. Tariful lui Radu Sarbu este de 2 miliarde lei, al lui Victor Babiuc de 2 miliarde si jumatate. Social-democrat consecvent, Ioan Mircea Pascu cere "numai" 1 miliard, tinand minte ca in PSD nici o suma nu-i prea mare pentru propaganda electorala; asa ca vrea sa spolieze ziarele ca sa finanteze obiective in circumscriptia care l-a ales. Mult mai subtil, Petre Roman pretinde cate un leu, sugerand ca nu-l intereseaza banii, ci rectificarea propriu-zisa a imaginii. Recordul absolut a fost atins de un obscur director din fostul FPS, care a solicitat 7,52 milioane dolari, convertiti in 220 miliarde lei. Suma este comparabila cu multe capitole din Legea bugetului de stat cum ar fi alocatiile de incredintare si plasament familial pe tara, cheltuielile cu administratia centrala a apararii nationale s.a., incat ne intrebam daca un astfel de ofensat nu se gandeste sa-si supuna pretentiile votului Parlamentului si sa figureze ca un capitol in bugetul de stat. Cum acelasi director din FPS aprecia ca suma de 220 miliarde lei ar fi totusi modica pentru valoarea sa ca economist (unul dintre acei oameni carora le datoram starea fericita a economiei nationale si meritul istoric al unei inflatii care nu se mai opreste), am incercat sa ne lamurim evadand in istorie. Cel mai scump mod de despagubire cunoscut chiar si in istoria apocrifa a fost rascumpararea onoarei cu echivalentul in aur al greutatii corporale a celui ofensat. Contemporanul de care pomeneam sa tot cantareasca vreo 75 kilograme, ca-i mai debil. La valoarea actuala a gramului de aur, de circa 307.000 lei, inseamna ca debilul tanjeste sa-si rascumpere onoarea cu 716 kilograme de metal nobil, ceea ce trece peste greutatea unui cavaler cu cal cu tot. La asa specialisti, asa onoare si la asa onoare, asa pretentii.