Prea mult Mircea Sandu

Mircea Sandu a ramas printre ultimii conducatori care rezista in functie din 1990 pana azi. Doar Mugur Isarescu il mai depaseste, desi si el a avut o intrerupere de un an la BNR cand a incercat marea

Mircea Sandu a ramas printre ultimii conducatori care rezista in functie din 1990 pana azi. Doar Mugur Isarescu il mai depaseste, desi si el a avut o intrerupere de un an la BNR cand a incercat marea cu degetul ca premier. Mircea Sandu ar putea sa fie, astfel, cel cu vechimea cea mai mare. Daca a condus fotbalul bine sau rau, in toti acesti 15 ani, e subiect de controversa de foarte mult timp. Mircea Sandu etaleaza calificarile la Mondiale si Europene cu generatia de aur, adversarii sai ii reproseaza necalificarile din ultimii ani si baltirea campionatului intern in jurul baronilor fotbalului. Este evident ca ambele parti au dreptate, dar vine o vreme cand trebuie sa vezi dincolo de evidente. Intr-un fel, exagerand proportiile, Mircea Sandu este acum in situatia presedintelui Iliescu in 1996. Nici atunci nu putea sa conteste cineva faptul ca Iliescu a facut si lucruri esentiale pentru trecerea la un sistem democratic. Desigur, mineriadele i-au anulat aproape toate meritele, dar nu de aici se tragea vantul schimbarii. Se ajunsese la un preaplin de Iliescu. Presedinte al Romaniei de sase ani, Iliescu isi atinsese limitele de conducator, nu mai avea ce sa ofere in plus, se consumase politic. Lumea dorea altceva. Asa se intampla astazi la scara fotbalului romanesc. E prea mult Mircea Sandu, fie cu bune, fie cu rele. Prea multe scandaluri si contestari din fotbal sunt legate de Nasu'. Nu a fost dovedit cu nimic penal pana acum, dar oare nu conteaza si faptul ca nu mai poate aparea pe un stadion de fotbal fara sa fie huiduit? Poti fi conducator doar in sediul federatiei, si la peluza nu? Apar acum ca solutie doi dintre exponentii generatiei de aur: Gica Popescu si Ionut Lupescu Amandoi au scoala de management a fotbalului occidental, au veleitati de lider, au relatii in lumea inalta a fotbalului. Ce le lipseste este doar capacitatea de a rezona cu baronii fotbalului romanesc. Gica si Ionut sunt din alt film. Chiar daca Mircea Sandu n-ar mai fi ales presedinte, sistemul sau de tip retea, cu centre de putere in teritoriu, ramane acelasi. Conducatorii cluburilor vor fi aceiasi, Mitica Dragomir cu Liga sa va ramane acelasi, finantatorii din interes raman aceiasi. Gica sau Ionut vor veni in fruntea unei organizatii unde legile de functionare sunt infipte ca un cancer in organismul fotbalului. Misiunea lor este aproape una apostolica, de a demonta un sistem bolnav si a construi in loc altul sanatos. Daca tot ne aducem aminte de '96, sa nu omitem sa spunem ca reformatorul de atunci, Emil Constantinescu, a sfarsit politic dupa patru ani, invins de sistem. Ar putea impartasi aceeasi soarta si inlocuitorul lui Mircea Sandu, daca nu va avea suflu sa duca reformele pana la capat, daca nu-si va aduce langa el oameni deschisi la minte si cu mentalitati schimbate. Dar, toate acestea sunt doar vorbe daca Mircea Sandu se decide sa candideze pentru a patra oara. Sistemul creat de el il va scoate inca o data invingator. Frumos ar fi pentru fotbal ca Mircea Sandu sa recunoasca ca e prea mult si pentru el si sa nu mai candideze.