Video Povești scrise cu iglița. De la coiful dacic, la jucării și rochii dantelate. „Toată viața am visat să fac asta”
0O împătimită a croșetei transformă târgurile meșterilor într-o ocazie de a spune povești prin intermediul obiectelor. Ținutele sale niciodată nu sunt trecute cu vederea, fiind un alt punct de atracție.
Ana Chitulescu este o prezență ușor de remarcat în târgurile cu produse artizanale. Jucării viu colorate, croșetate cu grijă, poncho-uri îndrăznețe, rochii vaporoase dacă se întâmplă ca evenimentul la care participă să fie organizat în sezonul cald, cămăși cu amprentă tradițională aduse în zilele noastre, pulovere, căciuli, mânuși, podoabe realizate cu migală, decorațiuni pe care ți le-ai dori acasă pentru că știi că-ți schimbă în bine starea.
Vine din Drobeta Turnu Severin pe la mai toate târgurile importante de meșteri populari. „Nu am încă titulatura de meșter popular, dar voi avea”, dezvăluie artizana.
Recent i-a bucurat cu prezența sa pe craioveni, la târgul de tradiție organizat în Bănie de Sfântul Dumitru. A purtat o ținută pe care și-a pus 100% amprenta, așa cum face de obicei. „Este făcută dintr-o cergă pe care eu am împodobită astfel încât să fie reprezentate cele patru anotimpuri. Am făcut-o special pentru acest târg, pentru că niciodată nu știi cum este vremea. Au fost ani în care am avut ninsoare, acum o zi a plouat, astăzi este soare”, explică Ana Chitulescu la ce s-a gândit când a realizat-o.
La o ținută similară a renunțat cu greu la un alt târg, pentru că un domn i-a transmis categoric că nu pleacă fără ea, pentru că i-a plăcut foarte mult și dorește să-i facă o surpriză plăcută soției. „N-o făcusem pentru vânzare, cum nici cea pe care ați văzut-o nu este pentru vânzare. Mie îmi place să port astfel de lucruri, dar nu toată lumea poartă”, explică artizana.
Obiectele vestimentare pe care le realizează au trecut însă proba târgurilor și stârnesc interes real. De multe ori întâlnește persoane care și-ar dori cu tot dinadinsul să aibă așa ceva și nu și le permit. Și nu stă pe gânduri niciodată.
„Nu țin la preț, însă evident că nu le poți da pe nimic. A fost o situație, cu ani în urmă, la Herculane, când o doamnă și-a dorit enorm un poncho cu floarea soarelui. Mi-a spus – Îmi place din suflet, dar n-am bani să-l cumpăr. – Și i l-am dăruit. M-am gândit că dacă-i place din suflet, trebuie să-l poarte”, a dezvăluit doamna Ana.
„Cred că m-am născut cu croșeta în mână”
Cele mai multe dintre obiectele pe care le lucrează în prezent sunt croșetate. Cu ani în urmă, în schimb, când a început să-și dedice timpul acestei pasiuni, cosea ii tradiționale, un meșteșug pentru care ai nevoie de multă răbdare și pricepere. A renunțat în timp pentru că a realizat că foarte greu va reuși să vândă produsele cu prețul pe care-l merită, având în vedere că sunt poate luni bune de muncă pentru realizarea unei singure cămăși tradiționale. În schimb, le-a adaptat, iar astăzi îmbină pânza cu dantela croșetată.
„Îmi place să fac ii, doar că nu toată lumea care vine pe la târguri și respectă o ie, de exemplu. Vin să se uite, le iau, le învârtesc, le murdăresc mai mult, și atât. Prețurile li se par foarte mari. Deși e o muncă de nu vă spun, la orice lucru realizat. Munca noastră nu este plătită. Dar noi lucrăm din suflet ce lucrăm”, spune doamna Ana.
Înainte de a se dedica pasiunii a lucrat ca telefonistă. „Am lucrat ca să am un serviciu și să am bani. În schimb eu toată viața asta am visat să fac. Am avut piedici, încă am, nu m-am desfășurat așa cum am vrut. Dar sper ca într-o zi să mă eliberez, adică să pornesc pe drumul meu”, adaugă artizana.
Ce încă n-a reușit, spune, pe măsura capacității sale de muncă este să-și valorifice produsele. Participă la târguri, în timp a intrat în lumea meșterilor și organizatorii au liste și îi invită, însă astfel de evenimente, deși asigură vizibilitate, nu sunt de ajuns. „Eu lucrez foarte mult. Dacă aș putea, cred că zi lumină aș lucra. Mă trezesc de dimineață și primul lucru, mă duc și-mi fac cafeaua, după care încep lucrul. Fac ceva dimineața, poate fac dantelă, mă gândesc ce treburi mai am de rezolvat, iar în pauze, sunt tot cu croșeta în mână. Am foarte multă marfă, am foarte multe idei. Și nu pot să stau”, adăugă doamna Ana.
A învățat acest meșteșug în familie și l-a exersat mai târziu inclusiv în școală. „Și mama mea lucra foarte mult. Dar ea a lucrat pentru casă. Să pună dantele la cearșafuri, făcea perdele la croșetă...”, a dezvăluit artizana.
Meșteșugul pe care-l practică îl dă cu drag mai departe oricui este interesat. Muzeul din Drobeta Turnu-Severin mai organizează școli de vară și acolo vin copii care au posibilitatea, în câteva zile, să deprindă câte puțin din tainele croșetatului. Una dintre amintirile dragi este însă legată de o tânără pe care a întâlnit-o, nu cu mulți ani în urmă, într-un târg din Târgoviște și pe care a învățat-o, în acea zi de târg, să facă botoșei pentru copii, pentru că fix de aceste obiecte era tânăra extrem de încântată din tot ceea ce văzuse la stand.
„Cred că avea vreo 28-30 ani domnișoara, cam așa. Și zice - Vă rog frumos, dacă ați vrea, aș vrea și eu să învăț să fac botoșei! - Și a învățat. Asta a fost, cred, prin septembrie sau octombrie. Și m-a sunat de Crăciun. A fost o bucurie imensă pentru mine să-mi spună că a făcut trei perechi de botoșei”, și-a amintit Ana Chitulescu.
Și-ar dori să existe mult mai mult interes și să devină permanente inițiative de tipul acțiunilor organizate în cadrul școlilor de vară, de exemplu. Sau să se organizeze periodic întâlniri între pasionații de lucrul de mână.
Coiful dacic realizat din melană – admirat la toate târgurile
Și la târgul din Craiova, ca și la alte târguri la care a participat anul acesta, de când a început să-l realizeze, coiful de la Coțofenești reprodus cu iglița – idee pe care, recunoaște, a preluat-o de la o tânără din Iași - a fost unul dintre cele mai admirate produse.
„Am văzut la televizor emisiunea și zic: chiar așa, eu nu pot să-l fac? Și l-am făcut și eu. Eu pot să am coiful pe masă și să-l fac. Nu neapărat să mă învețe cineva câte ochiuri, câte buline, câte... Pur și simplu l-am făcut. Am făcut o veveriță după o poză. Aveam în minte: trebuie să fac veverița. Îmi plac foarte tare veverițele. Și chiar mi-a ieșit”, a mai spus Ana Chitulescu. Jucăriile realizate stau, de altfel, mărturie a priceperii și imaginației artizanei.
Coiful l-a realizat în mai multe culori și în mărimi diferite, pentru că la un moment dat într-un târg o mămică i-a cerut două pentru copii. La un singur astfel de obiect lucrează două zile. „Nu se face repede. Două zile, cu pauză la masă și atât. Nu se lucrează ușor. Bobițele acelea sunt un pic mai greu de făcut. Pentru mine nu este dificil, dar nu ai spor la ele să le faci într-o zi. Iar eu nu țin la prețuri neapărat. Dar, nu știu, nici chiar gratis să le dai... Dacă e să dau gratis, dau așa, că vreau eu, că văd că îi place”, a mai spus artizana.
Simte că pentru a-și atinge visul de a ajunge să bucure cu produsele sale persoanele îndrăgostite de același stil vestimentar încă lipsește ceva. Poate să fie un magazin la care n-a ajuns încă pentru o colaborare, sau poate expunerea online, de care până acum nu a uzat foarte tare. „Am mai pus, când și când, fotografii cu produsele, dar nu pentru vânzare”, a mai precizat doamna Ana.
Produsele sale, alături de ale altor meșteri din zonă, mai pot fi uneori găsite la magazinul de suveniruri de la Cetatea Medievală a Severinului.
Se încarcă comentariile...
