"Pe chat, unii sunt mai tampitei, altii O.K."

Geamuri fumurii de dupa care razbat suiere de film SF, scartait frenetic de cauciucuri si voci cu timbru electronic. Camera aminteste oarecum de un cabinet medical, cu aparatele albe, peretii goi si

Geamuri fumurii de dupa care razbat suiere de film SF, scartait frenetic de cauciucuri si voci cu timbru electronic. Camera aminteste oarecum de un cabinet medical, cu aparatele albe, peretii goi si mobilierul ergonomic si modern. In penumbra stralucesc rece ecranele albastre ale monitoarelor, iar tastele tacanesc sec in mijlocul bufniturilor si exclamatiilor din boxe TSUNAMI 300W. Pe sticla, omuleti caraghiosi cu fete de klingonieni agita sacadat aruncatoare de grenade si kalasnikoave intr-un decor postnuclear 3D. "INTERNET CAFE", straluceste firma de deasupra intrarii. Cel mai popular loc de intalnire, chiul, distractie pentru "tinerii din ziua de azi", cum ii numesc cu o nota de dispret cei care la varsta lor se plimbau prin parc sau se intalneau la un ceai. "Joc in retea, toata lumea joaca acum 3D Shooter, in toate cluburile. Vin in fiecare zi cate 2-3 ore. O ora e 12-13 mii, banii ii am de la parinti, nici nu e scump", zice Alex, elev in a IX-a, sarind peste santuri si parapeti ca sa-si anihileze inamicii virtuali. "Vin si din plictiseala, dar si pentru ca imi place", adauga Vlad, colegul de echipa al lui Alex. "Si daca as avea si altceva de facut, alta distractie, cred ca tot aici as veni". Si Marian, elev in clasa a XI-a, e de aceeasi parere. Nu poate sa explice de ce ii plac jocurile pe calculator si de ce il relaxeaza si nici nu crede ca ii afecteaza cumva timpul de invatat. "Noi oficial n-avem elevi aici, ei sunt la ore...", zambeste cu subinteles tanarul de dupa tejgheaua pe care o foaie lipita cu scoci anunta tarifele: 07-22: 12.000 ora, 22-07: 20.000 toata noaptea. "Noaptea vin ahtiatii, aia care nu se mai dezlipesc de scaune. Cred ca ziua dorm si noaptea vin aici". Ziua, majoritatea clientilor sunt elevi care gasesc iarna, aici, un loc cald de chiulit. Cei mai mici, pana in clasa a X-a, vin pentru jocuri, cei mai mari pentru chat sau e-mail. "De exemplu, acum ii scriu unui prieten in Israel", spune Ilie, care este student si vine din Republica Moldova. "Daca ar fi sa dau un telefon sau sa scriu o scrisoare ar fi de cateva ori mai scump. Asa e ieftin, e comod...". Fetele, mai vorbarete, stau pe chat, care te previne la accesare: "Pe langa oamenii de bine de pe acest chat se mai strecoara si diversi criminali, hartzuitori, refulatzi, copii fugitzi de acasa, opsedatzi sexuali, kindari cu surprize, hekari fara scrupule, calatori fara bilet si ceva oameni normali scapatzi din lantz". Iulia e cu prietena ei, Dana, sunt eleve la liceul de peste drum si vin o data la doua zile, cate o ora. E haios sa vorbesti cu o gramada de oameni pe care nu-i cunosti. Lumea discuta mai deschis pe chat. Unii sunt mai tampitei, altii sunt OK". "Mai luam o ora?", o intreaba Dana, care semneaza "Karma" si ii scrie lui "Matrix": "Nu te cred ca ai 22 de ani. De ce mintzi? Ai tupeu sa ne intalnim?". Fetele par sa fie si mai studioase - Alina, studenta la ASE, isi aminteste de "pacatele tineretii": "A, la inceput stateam cu orele acasa, pe net, pentru muzica, sa downloadez MP3-uri, pana mi-au zis ai mei ca mi-l scot, ca nu mai dormeam noaptea si veneau niste facturi la telefon de te durea capul! Acum mi-a trecut, am venit numai ca sa caut ceva pentru un proiect la facultate. Jocuri am si acasa, dar nu ma prea omor". Mai incolo, intr-un colt, un domn serios altoieste cu ditamai palosul o creatura topaitoare de pe monitor, fara ca asta sa-i stirbeasca vreun pic din alura de profesionist. Foto: Lucian CRISAN