Pagina Cititorului:„Păstrez ziarul şi după ce îl citesc“

Ioan Curt, din municipiul Hunedoara, este abonat la ziarul „Adevărul“ de aproximativ doi ani şi spune că păstrează mereu ziarul, chiar şi după ce îl citeşte integral „Întotdeauna păstrez «Adevărul», pe care îl citesc din scoarţă în scoarţă cu plăcere. Iar volumele «verzi» pe care le-am primit împreună cu abonamentul au fost, multă vreme, cadoul săptămânal pentru una dintre fiicele mele“, spune hunedoreanu

Mai mult, acesta se laudă că, de cele mai multe ori, este nevoit să achiziţioneze ziarul şi de la chioşc, împreună cu alte volume din colecţia „Adevărul", pentru a face acelaşi cadou şi celeilalte fete. Ioan Curt este în prezent pensionar şi are 61 de ani. Despre informaţiile pe care le regăseşte în paginile ziarului „Adevărul", acesta spune că este pe deplin mulţumit, pentru că subiectele nu sunt tratate lapidar şi, astfel, nu mai este nevoie să urmărească alte canale de presă.

Dar cu limba ce-aţi avut?

Parafrazând versurile unui cântec popular, aş adresa întrebarea „pe noi nu ne-aţi omorât, dar cu limba ce-aţi avut?" unor „stricători" ai limbii române, care sunt adevăraţi atentatori la specificul etnic românesc. Am identificat trei categorii mai importante:Cei care siluiesc, stâlcesc, vulgarizează sau „internaţionalizează" limba română din ignoranţă, lipsa de respect sau lene intelectuală. Mai nou, observ că aşa-zişii anglofici (sau care mimează acest statut) nu mai folosesc nici interjecţiile româneşti, recurgând la o interjecţie englezească, folosită indiferent de situaţie.

Alţii sunt maneliştii, reprezentanţii celei mai nocive mode care a cuprins vreodată România. Textele cântecelor lor îi reprezintă cu succes, aşa că posturi TV care se pretind de top îşi fac un titlu de glorie din a-i invita în emisiuni de mare audienţă. Audienţă la ce şi pentru ce?Căutătorii de comori onomastice reprezintă cea de-a treia categorie.

Aceştia sunt cei care găsesc sau inventează prenume exotice sau extravagante pentru odraslele lor nou-născute. Se întâmplă frecvent în lumea selectă a unor vedete din TV, sport sau chiar a căpşunarilor cărora li s-a făcut lehamite de prenumele noastre tradiţionale. Pentru ei e o ruşine, un stigmat să porţi un nume românesc.

Numele franţuzeşti sunt de un pitoresc aparte (ca şi cele germane sau italiene, de altfel) provenind, în proporţie importantă, din substantive comune, dar nu cred că domnul Pierre „Corneille" (cioară) sau doamna Brigitte „Bardot" (catâr) s-au ruşinat vreodată de numele pe care îl poartă. 

Dorin Arghir