Pagina cititorului: „Primesc ziarul direct la serviciu“

De trei ani, pentru Doina Jacotă, în vârstă de 56 de ani, asistentă-şefă la Serviciul de Ambulanţă Timiş, fiecare dimineaţă începe cu ziarul „Adevărul“.

În căutarea informaţiilor complete şi echilibrate, timişoreanca a ales să primeacă ziarul direct la locul de muncă. De la şoferii de ambulanţă şi până la medici, întreg colectivul ajunge să citească, de la prima până la ultima pagină, articolele din ziarul „Adevărul".

„Citesc acest ziar pentru că oferă informaţii complete şi diverse, de la anchete până la sfaturi medicale. «Adevărul» este singurul ziar pe care îl citesc",  explică Doina Jacotă. Timişoreanca a ales să se aboneze pentru a fi sigură că intră şi în posesia colecţiilor de filme şi cărţi.

„«Adevărul» are tot ce-i trebuie unui ziar. Eu îl citesc cap-coadă şi adesea recomand articole colegilor sau familiei", a mai spus Doina Jacotă.

Editorialul cititorului: „Reformatorii" limbii române

În această perioadă de profunde reforme, ciudăţenia e că apucături precum corupţia, nepotismul, diversiunile, cârdăşia obscură, demagogia şi ipocrizia proliferează în voie, fiind prezente peste tot şi oricând.

Nici limba română nu scapă de „reformatorii" de ocazie, care continuă să o siluiască prin automatisme ciudate, englezisme de paradă, expresii triviale sau deocheate, trădând carenţe de educaţie şi cultură şi instincte primare incontrolabile.

Recentele rezultate de la Bac vin să confirme neglijenţe şi deficienţe din unele şcoli şi familii. Şi şcoala, şi familia fac parte din societatea românească aflată sub impactul actualelor reforme. În urmă cu câteva zile, o suavă voce a unei reportere pronunţa cu nonşalanţă cuvântul „stupuri" - inexistent în limba română -, în loc de „stupi", care e pluralul corect al substantivului „stup". O dovadă în plus că pluralul substantivelor a fost şi continuă să fie o greutate aparte pentru mulţi dintre conaţionalii noştri.

Tot pe atunci, un fost ministru al Culturii se arăta nemulţumit că presa folosea cuvântul „beizadele" pentru „eroii" din Deta (jud. Timiş), argumentând că aceştia nu erau fii de boieri sau de demnitari din trecut. Cum limba română nu are un sinonim modern pentru „beizadea", nu cred că putem crea limite pentru o metaforă în ceea ce priveşte structura şi rolul ei. Cu ceva timp în urmă, aceeaşi personalitate de cultură şi cu veleităţi umoristice crease o celebră metaforă folosind cuvântul „pleaşcă", ignorând, de fapt, că această vorbă de sorginte populară are o nuanţă peiorativă şi uşor ironică, vorbă sinonimă oarecum cu „chilipir".  Dorin Arghir