Pagina cititorului

Valentin Stoichici are 18 ani şi studiază la Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale“, din Ploieşti. La această vârstă, tânărul are două mari pasiuni: istoria şi politica. În plus, îi place să citească volume de literatură din afara programei şcolare, apreciind personalităţi ca Petre Ţuţea, Neagu Djuvara, Dan Puric sau Ion Cristoiu.

„Apreciez obiectivitatea ziarului"

Toate cărţile de literatură din colecţia „Adevărul" se regăsesc şi în biblioteca familiei Stoichici. „Apreciez obiectivitatea acestui ziar şi îmi place pentru că poţi găsi în el articole scrise de persoane de notorietate, care fac parte din toate categoriile profesionale", explică elevul.
Tânărului îi place foarte mult şi revista „Historia" şi s-ar bucura să regăsească în ziarul „Adevărul" articole pe teme istorice. Valentin şi-ar mai dori ca în colecţiile publicaţiei să fie incluse şi capodoperele cinematografice româneşti ale tuturor timpurilor.

Pensie de militar

Ca fost militar, sau ca simplu cetăţean, nu pot rămâne pasiv şi simt acut nevoia de a-mi exprima punctul de vedere privind polemicile generate de această dezbatere despre pensiile militarilor. În primul rând, aş vrea să se înţeleagă că armata este, în toate ţările lumii, o instituţie finanţată de stat, indiferent dacă sunt pericole de război sau nu. Le-aş spune celor care au sugerat chiar desfiinţarea armatei că greşesc, iar o asemenea opinie reflectă imaturitate. Suntem ­într-un context geopolitic care ar trebui să ne oblige la întărirea armatei, nu la desfiinţarea ei. Să ne ferească Cel de Sus să fim puşi în situaţia de a apela la alţii să ne apere ţara.

Unii fac tot felul de comparaţii pe criterii profesionale privind specificul şi dificultăţile unor meserii comparativ cu armata şi, în consecinţă, contestă diferenţele apărute în sistemul de acordare a pensiilor. Este foarte adevărat că au fost şi vor fi diferenţe generate de specificul activităţii şi de politicile promovate de Executiv şi Legislativ. Nu se poate face o egalizare socială pentru că ne-am întoarce la trecutul pe care îl blamăm toţi (sau aproape toţi). Ca să poţi judeca în chip corect specificul şi greutăţile unei profesii, trebuie să o practici. În ­rest, sunt vorbe în vânt. Nu pot emite judecăţi de valoare despre o meserie sau instituţie pe baza unor frustrări personale sau cazuri întâlnite ca militar în termen. Au fost - şi poate vor mai fi - şi în armată indivizi care nu fac cinste uniformei pe care au purtat-o sau o poartă, dar asta nu dă dreptul nimănui să ne jignească pe toţi cei care am fost militari. Un raţionament de acest fel ar putea justifica părerea unora că românii toţi sunt hoţi şi criminali pentru că nu-ştiu-câţi români sunt condamnaţi în diferite ţări.

Gheorghe