Orele de lucru suplimentare, coșmar pentru tineri: „Am senzația că o să fiu dat afară pentru că refuz. Mentalitate din comunism”

Orele suplimentare de lucru au devenit un coșmar pentru numeroși tineri din România, povestesc aceștia pe rețelele de socializare. Unii dintre ei spun că nu înțeleg de ce colegii lor mai în vârstă la acceptă cu mai multă ușurință și chiar le recomandă și lor să se conformeze.

Unii tineri spun că orele suplimentare sunt cele mai neplăcute lucuri la serviciu. Foto: Freepik.com

Tinerii din România sunt cei mai frecvenți aplicanți pentru ofertele de locuri de muncă, arată statisticile unor agenții de recrutare, însă modul în care privesc programul de lucru este diferit de cel al angajaților cu experiență.

Orele suplimentare de lucru au ajuns o corvoadă, spun mulți dintre angajații tineri pe platformele on-line, iar săptămâna cu patru zile de lucru și trei zile libere ar fi una dintre măsurile apreciate pentru ca stimulent al activității la locul de muncă.

Orele suplimentare au devenit unul dintre lucrurile cele mai neplăcute pentru tinerii angajați. Un studiu recent publicat de o companie de recutare arăta că acestea sunt în topul lucrurilor care îi deranjau pe angajați la locul de muncă.

Cei mai mulți respondenți ai sondajului publicat pe site-ul E-jobs arătau că sunt afectați atunci când nu își pot lua concediu de odihnă când vor sau cât vor, urmați de cei obligați să presteze ore suplimentare și de cei chemați să muncească suplimentar în weekenduri. Concedierea fără preaviz și plata muncii „la negru” se numărau și ele printre problemele identificate de salariați.

Unii români s-au plâns pe rețelele sociale că se simt marginalizați în companii, pentru că au refuzat să rămână la lucru peste programul obișnuit.

„Am senzația că o să fiu dat afară pentru că refuz să fac ture extra. Unii colegi se supără pe mine că nu vreau să iau ture opționale de weekend. Îmi țin morală spunându-mi: de ce nu lucrezi și tu 6-7 zile pe săptămână ca noi? Acești oameni sunt însă trecuți de 50 de ani și cred că au această mentalitate din comunism, că munca ar fi cel mai important lucru”, a fost mesajul publicat pe Reddit, de un tânăr.

Și alți români au reclamat că au fost priviți cu îndoială de colegii lor din același motiv.

„La fostul loc de muncă, toți îmi spuneau că preferă mai mulți bani decât timp liber. Nu-i judec, dar eu prefer să am timp liber, cât timp am suficienți bani”, scrie unul dintre ei.

Perioada comunistă și anii ‘90 au format oameni docili, rușinați de propriile drepturi si de pretenția de a-și cere acele drepturi, reclamă un alt român.

„Când eu m-am angajat, toată lumea făcea zilnic ore suplimentare. Era un abuz al forței de muncă enorm, dar nimeni nu îndrăznea să se opună nedreptății. Nu ești obligat de nimic să accepți ore suplimentare. Este problema colegilor dacă ei sunt de acord cu condiții de lucru care contravin principiilor tale. Nu tu ești problema, ci ei”, scrie acesta.

Un român se plânge și el că i s-a solicitat să rămână peste program, dacă nu, se temea să fie dat afară din companie.

„Când mi se cerea să stau peste program sau să vin din ziua mea liberă, răspunsul era simplu: fă o cerere de ore suplimentare, că altfel nu mă cred cei de la Resurse Umane când cer plata orelor. Sau îi spuneam șefului că pot să vin mâine la lucru, că oricum stăteam să mă joc toată ziua, dar Ia programul de lucru, alege-ți tu ziua mea lucrătoare în care vrei să stau acasă, la schimb pentru ziua de mâine”, scrie un alt român.

Alți angajați susțin că orele suplimentare sunt obișnuite și în Occident.

„Lucrez în Olanda și, având mult de muncă, ni se cere să facem over-time (peste program) în timpul săptămânii, plătit 150 la sută și să venim sâmbăta, cu 200 la sută. Nu ești obligat, dar țin cont de asta”, spune unul dintre ei.

Cei care le acceptă tacit nu o fac pentru că așa au fost învățați în comunism, crede un alt român.

„Sunt oameni care nu vor să fie dați afară. Dacă credeți că este greu de găsit un loc de muncă pentru tineri, fără experiență, și este, stați să vedeți cum este la peste 50 de ani”, spune acesta.

Românii printre europenii care muncesc cel mai mult

Fără ore suplimentare, susține un alt român, beneficiile angajaților și ale societății ar fi mult mai mari: „mai mult timp liber pentru familie și recreere, deci s-ar consuma mai mulți bani pe hobby-uri și alte servicii, creșterea productivității și eficienței, datorită odihnei adecvate, reducerea stresului a epuizării și deci a problemelor de sănătate, scăderea ratei de concedii medicale și a costurilor cu asistența medicală și, în final, mai multă demnitate pentru muncitori”, scrie acesta.

Un alt angajat spune că face parte dintr-o minoritate fericită, pentru că deși lucrează la birou, nu petrece timp peste program.

„Lucrez opt ore cu pauza de masă inclusă. Nu văd cum aș putea să mă mai întorc la un program de nouă ore. Dacă mai adaug atunci și timpul petrecut pe drum, ajung să lucrez 10 - 11 ore, la un program de nouă ore”, spune acesta.

Un raport publicat de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat) al Uniunii Europene, arăta că în România durata obișnuită a programului de lucru săptămânal al persoanelor cu vârste între 20 și 64 de ani a fost în 2023 de 39,5 ore pe săptămână.

În Turcia au fost înregistrate însă cele mai multe ore lucrate, în medie, pe săptămână, respectiv 44,5, iar în statele din nordul și vestul Europei, durata programului de lucru este mai redusă.

Ţările de Jos au cea mai scurtă săptămână de lucru (32,2 ore), urmate de Austria (33,6 ore) şi Germania (34 ore).

Cum munceau românii în comunism

În primii ani ai regimului comunism, arătau note informative păstrate în arhivele Agenției Centrale de Informații (CIA), din Statele Unite ale Americii, muncitorii români nu îndrăzneau să se plângă de faptul că munceau mult peste program.

„În fostele uzine Malaxa, oamenii lucrează în trei schimburi de câte opt ore. Munca se desfăşoară continuu, fără pauze, iar angajaţii lucrează mult peste cele 48 de ore săptămânal, fără a primi venituri suplimentare. Munca suplimentară este făcută pentru a îndeplini „norma” impusă de management sau pentru a finaliza unele lucrări aşa numite „voluntare”, realizate gratuit în scopul aşa numitelor „sărbătoriri prin muncă” ale diverselor festivaluri comuniste: Revoluţa din Octombrie, Aniversarea lui Stalin, Ziua Republicii Populare Române, 1 Mai, 23 August etc.”, arăta un document al CIA din 1952.

Practic, fiecare muncitor lucra 10 – 12 ore pe zi, la care se adăugau două ore de „educaţie politică, de citire colectivă a ziarului partidului şi comentare a sa, completau autorii notei informative. 

„Datorită acestui program zilnic terifiant, instaurat pentru muncitori, comuniştii au reuşit să îi ţină pe aceştia departe de orice altă ocupaţie, chiar şi de cele personale, pentru că fiecare angajat, imediat ce programul de muncă se sfârşeşte, nu mai are altă dorinţă decât de a se relaxa şi de a se pregăti pentru noua zi de muncă”, arăta document de arhivă, din 1952.

Românii care lucrau în anii ’50 în combinatul 23 August aveau dreptul la 21 de zile de concediu, pe care cel mai adesea le petreceau în resorturile turistice indicate de partid, prin sindicat, o metodă prin care puteau fi controlaţi chiar şi în zilele lor libere.