Opere de trei parale

Sa-i pui pe demnitari sa-si declare averile e ca si cum i-ai lua draperiile lu' tanti Nela de la parter. Pai, unde s-ar ajunge? Sa-si bage femeia kilu' de cartofi sub dormeza, de frica hotilor? sa

Sa-i pui pe demnitari sa-si declare averile e ca si cum i-ai lua draperiile lu' tanti Nela de la parter. Pai, unde s-ar ajunge? Sa-si bage femeia kilu' de cartofi sub dormeza, de frica hotilor? sa infulece dumicatu' de parizer sub patura? Cum doseste coana Nela potolu', asa isi palmeaza si demnitarul naturile moarte si nudurile. Normal ca in Parlament s-a negociat fiecare articol pe viata si pe moarte, ca doar nu erau tampiti sa declare ca stau cu Luvrul in casa! Pana la urma au ajuns la o formula de compromis. Ca sa nu spuna ca dorm cu Tonitza la cap si se screm in buda cu ochii holbati la Grigorescu, s-a hotarat sa scrie scurt: "doua cuie". Si astea sunt pe categorii: batute cu ciocanul in caramida sau impuscate in marmura. Urmeaza, obligatoriu, detaliile - metrii patrati de panza, metrii cubi de rame, kilele de vopsea si, eventual, manopera. Nu le cere nimeni sa spuna Rembrandt, in clar. La fel, cu statuile. Nu treci Rodin, sa te nenorocesti. Bagi "papusica de ceramica, Mamaia '86". Brancusi merge la sectiunea "obiecte de stricta necesitate", adica scrumiera, ghiveci, incaltator, cuier, savoniera. Colectiile numismatice se rezolva si mai simplu: maruntis, rest de la tigari. Nici timbrele nu ridica probleme. Esti parlamentar - normal ca-ti scrie toata lumea: si Cuza, si Napoleon al III-lea, si Franz Iosef. Deci, asa cum o cere opinia publica, toate averile vor fi la vedere. Sigur, pentru cine are un interes legitim. Adica daca vrea omul sa se faca parlamentar, e dreptul lui sa stie daca se merita sa dea suta de mii de parai pe un loc in Casa Poporului.