Nostalgia puterii care controleaza totul

Am citit cu un sentiment de mahnire mai multe scrisori in care sunt dojenit pentru pozitia exprimata in numele Clubului Roman de Presa, dar si pentru articolele publicate in Adevarul pe tema

Am citit cu un sentiment de mahnire mai multe scrisori in care sunt dojenit pentru pozitia exprimata in numele Clubului Roman de Presa, dar si pentru articolele publicate in Adevarul pe tema libertatii presei. Nu m-au deranjat niciodata criticile venite din partea celor care sprijina Puterea indiferent ce ar face aceasta si care sufera ori de cate ori avem ceva de reprosat vreunui ministru sau - fereasca Dumnezeu - primului-ministru si chiar presedintelui insusi. De data aceasta constat ca opozitia noastra declarata la incercarile de a se impune un control al Puterii asupra presei este privita de unii cititori ca un razboi nascut dintr-un nemasurat orgoliu al ziaristilor. "Sunt intrigat de tam-tamul pe care-l faceti pe marginea legii Pascu - scrie dl. Popescu Paun, din comuna Orlesti, judetul Valcea. Aruncati cu fumigene in toate directiile acuzand puterea ca vrea sa controleze politic presa, ca atenteaza la independenta ziarelor etc. Nu vreti sa spuneti insa adevarul adevarat, si anume ca presa vrea sa fie singura putere in stat necontrolata de nimeni, ca sa poata improsca cu noroi pe oricine si sa nu dea socoteala". Cititorul din Valcea face o mare confuzie. Presa este la randul ei sub controlul cetatenilor - cititori de ziare, ascultatori de radio sau telespectatori. Chiar mai mult decat Parlamentul, de pilda. In actualul sistem de vot, pe liste de partid, orice ar face un parlamentar, el tot nu va putea fi schimbat daca are bani sa-si plateasca un nou loc pe lista. In schimb, un ziar care a scris lucruri eronate si nu le corecteaza (prin publicarea dreptului la replica) isi pierde credibilitatea - in ochii celui in cauza, ai familiei lui, ai prietenilor si cunostintelor. Efectul este similar celui al bulgarelui de zapada. Pe de alta parte, e nedrept sa se afirme ca "presa nu vrea sa fie controlata, pentru ca sa poata improsca cu noroi pe oricine si sa nu dea socoteala". Nu exclud ca exista unele foi imunde, care improasca cu noroi si nu dau socoteala. Unele nu dau socoteala pentru ca patronii lor se bucura de imunitate parlamentara. Altele din inconstienta. Mai devreme sau mai tarziu, acestea dau faliment. In rest, oricine altcineva poate fi chemat in Justitie - pentru calomnie, pentru daune morale si materiale. Este regretabil ca domnul din Valcea nu intelege un lucru esential: daca presa va fi controlata de putere, vor avea de suferit nu doar ziaristii, ci in primul rand cititorii. Noi, cei care nu dorim sa fim controlati, putem renunta la meseria noastra. Ce vor face insa cetatenii, mai ales acum, cand presa a ramas singura forta de opozitie? Dl. Radu Ursianu, din Bucuresti, incearca chiar o teoretizare a nevoii de control al statului asupra presei: "Democratiile occidentale si-au schimbat sensibil atitudinea. Se considera necesar controlul asupra modului in care media abordeaza zonele sensibile ale socialului, politicului si ale economicului. Legea lui Pascu, asupra careia vreau sa va atrag atentia, nu s-a nascut din haos sau din frustrarile unui ministru care va este antipatic. Esenta legii este ca dreptul la replica nu mai e lasat la bunavointa unui director de ziar, ci este legiferat! V-am convins, nu-i asa?" Nu m-ati convins deloc, pentru ca lucrurile nu stau asa. Democratiile occidentale si-au schimbat atitudinea fata de libertatea presei legat strict de problema terorismului. Aceasta schimbare de atitudine a fost dezavuata la recentul congres de la Bruges al Asociatiei Mondiale a Ziarelor. Ca participant la lucrarile congresului, pot sa spun ca reprezentantii presei au atras atentia asupra faptului ca, sub pretextul luptei impotriva terorismului, o serie de tari si-au inasprit legislatia extinzand restrictiile si limitand dreptul la informare. "Zone sensibile ale socialului, politicului, economicului?" Orice nu convine Puterii este zona sensibila. Cat priveste dreptul la replica, n-are nici o importanta daca imi este mie simpatic sau antipatic Pascu. Nu ma intereseaza deloc acest personaj. Observ satisfactia cu care dl. Ursianu decreteaza ca "dreptul la replica nu mai e lasat la bunavointa unui director de ziar, ci este legiferat!" Chiar sa nu inteleaga d-sa ca aproape fara exceptie cei de la putere au replica la orice abuz dezvaluit de presa? Asta si vor ei. Sa le publicam justificarile pentru toate faptele imputabile. Altfel, orice director de ziar va decide sa corecteze o greseala comisa, daca este interesat de credibilitatea publicatiei sale.