Nimic despre Ion Iliescu

Ioan Matei jurnalist In familia traditionala romaneasca - considerata de catre Dimitrie Gusti si de alti specialisti ca fiind compusa din trei generatii aflate sub acelasi acoperis, respectiv

Ioan Matei
jurnalist

In familia traditionala romaneasca - considerata de catre Dimitrie Gusti si de alti specialisti ca fiind compusa din trei generatii aflate sub acelasi acoperis, respectiv bunici, parinti si copii -, fiecare membru isi avea locul si rostul sau in compunerea si functionarea acestui mecanism. Rolul de ,cap al familiei" revenea intotdeauna celui mai varstnic, exista o intelegere tacita si asumata suta la suta in acest sens de catre ceilalti, insa, odata cu trecerea timpului, sarcinile, sa le spunem executive, se transferau de la o generatie la alta pe nesimtite. Venea o vreme cand capul familiei - nu doar pentru ca uneori era excedat de evenimente ori stors de vlaga - ceda locul la carma fiului sau, dupa caz, ginerelui aflat in casa. ,al Batran" facea un pas inapoi, isi alegea un loc al sau din care veghea intelept si discret la ceea ce se intampla in jur. Gestul sau nu era interpretat nicidecum ca o infrangere; era, pe de o parte, un mod de a-i observa si verifica pe cei tineri in ce masura si-au insusit invataturile care sa-i ajute sa traiasca pe propriile picioare, iar pe de alta parte, aceasta noua postura insemna o plata binemeritata pentru o viata in care a muncit si a facut cinste familiei. Sa nu se inteleaga de-aici ca, dupa ce iesea din scena, fostul cap al familiei era uitat sau, cum spunem astazi, marginalizat. Deloc. Participa si el la luarea celor mai importante hotarari, era consultat in momentele dificile, isi spunea parerea, insa avea intelepciunea sa nu ceara drept de veto si sa nu bagatelizeze argumentele celor tineri. Chiar si atunci cand decizia finala continea in proportii covarsitoare opiniile sale, facea in asa fel incat succesorul sa fie convis ca el a hotarat totul. Daca apareau conflicte intre generatii - si apareau, tot timpul au fost si vor fi -, cel care ceda primul era el, lasa sa se inteleaga ca nu pricepe chiar totul, dar nici ca refuza ceea ce nu intelege, insa avea grija sa nu-i lase pe cei tineri sa greseasca pana la ultima consecinta. Intervenea la timp, discret si cu masura, si nu cauta sa-si adjudece succesele. A facut si a vazut multe cat timp a fost ,pe val", a trecut si el prin toate ipostazele unei vieti zbuciumate si isi putea permite acum, era chiar dator sa-i ,manipuleze" pe cei tineri in folosul lor. Nu i-a trecut niciodata prin cap sa-si vorbeasca de rau succesorul - desi uneori i se parea cam prostanac -, asta ar fi insemnat sa-si puna in joc prestigiul propriu, lumea ar fi spus ,e al tau, cum l-ai crescut asa il ai, spala-te pe cap cu el daca nu-ti convine" si oricum asa ceva nu se face intr-o familie. Neintelegerile se rezolvau in casa, rareori disputele se prelungeau in batatura, nici vorba de mesaje transmise public prin intermediul vecinilor ori rudelor, de multe ori ajungea o privire incruntata pentru ca aia tineri sa inteleaga ce trebuia inteles. (In familiile in care nu se intampla asa apareau discutii, certuri, scandal, lupte pentru avere si pentru putere. Astfel de familii erau sanctionate de obste si asezate in clasamentul vietuirii pe un loc nu tocmai onorabil). Cand cel intelept iesea din scena "cu picioarele inainte", familia si cei care l-au cunoscut ii cinsteau cum se cuvine faptele si memoria, cateva generatii la rand. Despre astfel de oameni se spunea (si se spune) ca au trait frumos, cu folos si cu masura in toate.