New Mexico şi Arizona, statele americane fără zgârie-nori

Sudul Statelor Unite este, în ochii unui român, un tărâm ciudat şi neprimitor, încărcat însă de o istorie aparte Dacă ar fi să găsim un cuvânt-cheie pentru a surprinde ceea ce

Sudul Statelor Unite este, în ochii unui român, un tărâm ciudat şi neprimitor, încărcat însă de o istorie aparte

Dacă ar fi să găsim un cuvânt-cheie pentru a surprinde ceea ce deosebeşte Statele Unite ale Americii de restul lumii, ar trebui, probabil, să vorbim despre diversitate. În primul rând, diversitatea etnică este cea care îi atrage atenţia călătorului european, chiar dacă şi bătrânul continent cuprinde atâtea naţiuni diferite între ele.

În SUA însă nu are nicio relevanţă dacă eşti moldovean, pakistanez sau estonian, important este să crezi într-un anumit set de valori şi să respecţi un anumit set de reguli pentru a fi considerat american.

Cetăţenii americani nu au nici cea mai vagă reacţie negativă, aşa cum nu de puţine ori se întâmplă cu vest-europenii, atunci când aud că stau de vorbă cu un român, ci, dimpotrivă, interesul acestora creşte brusc. Surprinzător chiar, contrar impresiei că americanii sunt ignoranţi, româna este aproape întotdeauna recunoscută de aceştia ca limbă latină, chiar dacă prin apropierea de italiană.

Un periplu prin trei state americane din sud, cum este cazul de faţă, nu este suficient pentru a trage concluzii generalizatoare despre SUA, date fiind diferenţele dintre o zonă şi alta.

Este ca şi cum un ne-european ar vizita Portugalia, Italia şi  Grecia şi ar pune o etichetă asupra întregului bătrân continent. Într-adevăr, nu există un trecut istoric precum acela care separă ţările din Europa, dar tradiţiile istorice venite din influenţele hispanice, europene, africane, asiatice sau indiene creează amprente locale. Fiecare stat american are legile sale, care, uneori, pot fi foarte diferite faţă de ale altora. Ceva anume poate fi regăsit însă peste tot: prezenţa rămăşiţelor vechilor triburi de indieni.

Aceştia sunt de fapt, în sens strict istoric, adevăraţii americani, însă au fost distruşi aproape în totalitate de către cuceritorii veniţi din Europa. Ca o reparaţie tardivă, guvernul american a dezvoltat politici aparte menite să păstreze identitatea indienilor: o serie de teritorii (aşa-numitele rezervaţii) au fost restituite comunităţilor de "native americans", legile încercând să încurajeze dezvoltarea economică şi afirmarea culturală.

Pe urmele tribului Najavo

Scurta istorisire porneşte în New Mexico, locul de baştină al celui mai cunoscut trib de nativi americani, Navajo. Din limba acestora derivă şi numele celui mai mare oraş al statului, Albuquerque. Cu doar 800.000 de locuitori, Albuquerque nu se încadrează în "portretul-robot" al oraşului american: nu are "zgârie-nori", ci s-a dezvoltat pe orizontală, suburbiile cucerind tot mai mult din deşertul înconjurător.

Primul aspect pe care îl observi la oraşele din sud este absenţa desăvârşită a oamenilor de pe străzi, de-a dreptul ciudat pentru un european. Aici, absolut fiecare locuitor se deplasează cu autoturismul, iar când pătrunzi în cartierele nou-construite, populate de vile identice, vopsite în culoarea nisipului, monotonia cromatică devine enervantă. În plus, absenţa trecătorilor de pe străzi te face, o clipă, să crezi că oamenii şi-au părăsit locuinţele de teama unui atac iminent al extratereştrilor.

Pe aici curge Rio Grande, "erou" al multor westernuri, iar orizontul este flancat de nişte versanţi ai Munţilor Stâncoşi. Deşertul american nu seamănă cu cel african - cu dune nesfârşite de nisip, ci înfăţişează numeroase formaţiuni stâncoase care răsar pe neaşteptate din mijlocul unor suprafeţe aride, unde, printre ciulini, nu trăiesc decât şerpi veninoşi şi scorpioni la fel de letali.

Culorile Marelui Canion indică epoca în care acesta s-a născut

Rulând mereu prin deşert spre vest, pe celebra Route 66, eşti anunţat, la un moment dat, că ai intrat în Arizona, statul în care se află Marele Canion, "una dintre minunile naturale ale lumii". La fiecare pas, afişe publicitare te informează că, ieşind de pe autostradă, poţi ajunge în sate ale indienilor, care se ocupă cu confecţionarea hainelor sau podoabelor tradiţionale, suvenirele perfecte pentru cei dragi de acasă. Peisajul monoton este înşelător, dându-ţi impresia că te deplasezi pe o câmpie.

În realitate însă, te afli pe un podiş, astfel că întâlnirea cu "The Grand Canyon" este cu atât mai impresionantă: brusc, în faţa ochilor, se desfăşoară un peisaj atât de măreţ, încât rămâi mut de uimire.

Canionul este ceva între o albie de râu şi o prăpastie imensă, cu o lungime de peste 400 de kilometri. Iar lăţimea poate trece de 20 de kilometri. "Autorul" acestei minuni este râul Colorado, care în ultimele şase milioane de ani s-a "ocupat" cu erodarea rocilor, pentru a da la iveală o privelişte unică.
Primii care au explorat Marele Canion au fost tot nativii americani care trăiau pe aceste meleaguri, în numeroasele peşteri din pereţii de piatră.

Abia în a doua jumătate a secolului XIX, acest fenomen al naturii a fost explorat în interes ştiinţific, pentru ca, la ora actuală, canionul să fie atracţie pentru turişti din întreaga lume. Unii dintre aceştia, în schimbul a 200 de dolari, pot coborî câţiva kilometri până la albia râului Colorado pentru a face rafting timp de trei zile, în vreme ce alţii se mulţumesc să privească panorama, apropiindu-se periculos de pereţii de stâncă. Culoarea acestora variază de la roşiatic la cenuşiu, indicând astfel epocile de-a lungul cărora apa şi-a desăvârşit opera.

Las Vegas, între strălucire şi desfrâu

"Oraşul păcatelor" este un exemplu al spiritului afacerist al americanilor, care au construit în mijlocul deşertului o uriaşă maşinărie de făcut bani
Lăsând Marele Canion în urmă şi mergând în continuare spre sud-vest, te apropii de unul dintre cele mai celebre oraşe din lume, Las Vegas. Până acolo însă, intrând în statul Nevada, unde deşertul Mojawe este punctat ici-colo de palmieri pitici, descoperi un baraj imens, Hoover Dam, cel care alimentează cu apă Las Vegas.

Patru ani le-a luat constructorilor, între 1931 şi 1935, să ridice barajul, care a fost denumit după Herbert Hoover, secretar al Comerţului în acea perioadă. Barajul s-a format în Canionul Negru şi este de o importanţă vitală pentru Las Vegas, care este un oraş construit într-o pustietate deşertică. Simţul practic al americanilor este ieşit din comun, având în vedere că un spaţiu arid s-a transformat într-un soi de litoral, după ce apa a ocupat valea din "The Black Canyon".

Talentul în afaceri este însă perfect demonstrat de ceea ce este supranumit "The Sin City" - oraşul păcatelor. Las Vegas şi-a început istoria la începutul secolului trecut şi în câteva decenii a devenit capitala mondială a distracţiei.

Într-o ţară cu legi extrem de restrictive faţă de consumul de alcool şi tutun, Vegasul este destinaţia perfectă pentru orice american care îşi doreşte "să o facă lată" în vacanţă. Nu numai că poţi bea şi fuma aproape oriunde, inclusiv pe stradă, lucru de neconceput oriunde altundeva în SUA, dar cazinourile, care sunt luate cu asalt de oameni de toate vârstele, magazinele, concertele celebrităţilor, galele de box sau prostituţia legală reprezintă atracţii irezistibile.

Las Vegas a schimbat şi ideea de hotel, pentru că acolo nu este doar o clădire mai mult sau mai puţin impunătoare în care te poţi odihni.

Viaţa ascunsă din oraşele subterane

Hotelurile sunt centrele de interes pentru majoritatea turiştilor. Fiecare dintre acestea este construit pornind de la o anumtă temă - "Paris" îşi propune să redea atmosfera boemă care domnea odinioară în capitala Franţei, "Venezia" este construit în stilul lacustru al vechiului oraş italian, cu imitaţii ale canalelor navigabile, "Caesar's Palace" aminteşte de Roma antică, Escalibur este precum o cetate din poveşti, Luxor are dimensiunile unei piramide egiptene etc.

De reţinut că absolut toate magazinele şi restaurantele din aceste hoteluri formează adevărate oraşe subterane în care fiecare element este construit în stilul arhitectonic propus.

Totuşi, dacă ideea de a oferi oamenilor un loc în care să se poată distra după cum au chef, trăind într-o ambianţă care să facă uitat ritmul vieţii cotidiene, este interesantă, nu prea putem să îi cerem Las Vegasului să aibă şi bun-gust. Dacă pentru un turist european, de pildă, apariţia unui uriaş cal troian în mijlocul unei ambianţe romane este o inadvertenţă supărătoare, iar reproducerea în ghips a unui grup statuar pare banală, pentru vizitatorul asiatic toate acestea pot fi fascinante.

Oricum ar sta lucruruile, cert este că o investiţie în "Sin City" poate atrage după sine venituri frumoase. Printre cei care deţin hoteluri în Vegas se numără Bruce Willis, Silvester Stallone, Arnold Schwarzenegger sau Donald Trump, iar printre numele care pot fi văzute pe scenă se află Celine Dion, Elton John, Michael Bolton, Rod Stewart ori Cirque de Soleil.

CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI

Dacă vă decideţi să vizitaţi SUA, este bine să rezervaţi bilet de avion cu câteva luni înaintea plecării. În acest caz, preţul unui tichet poate fi de doar 750 de dolari. Cu o lună înaintea plecării puteţi obţine un bilet în valoare de aproximativ 850 de euro, dacă sunteţi norocoşi

New Mexico este unul dintre cele mai militarizate locuri din lume. Datorită întinderilor deşertice, acest stat a permis americanilor să dezvolte primele experimente nucleare, după descoperirile lui Albert Einstein
Statul New Mexico nu a inspirat numai numeroase westernuri, ci este şi "rezidenţa" roadrunnerului, pasărea bine cunoscută din desene animate, cea care emitea acel sunet: bip-bip!

Preţul benzinei variază de la stat la stat, astfel că în New Mexico poţi plăti 3.19 $ pentru un galon (adică puţin peste trei litri), în timp ce în Arizona poţi obţine un galon pentru numai 2.92$. Aşadar, preţul unui litru de carburant variază în jurul unui dolar, deci mai ieftin decât în România

Vârsta majoratului este de 21 de ani, însă permis auto poţi avea de la 16 ani. Dacă pentru a putea bea alcool este nevoie să fii major, pentru a te înrola ca voluntar în armată şi a deveni combatant e suficient să ai 18 ani
În cluburi, o bere costă cel puţin patru-cinci dolari, pe când în supermarket valorează în jur de 60 de cenţi
Dacă aţi cumpărat un produs şi, în decurs de 14 zile, descoperiţi că nu vă mulţumeşte, îl puteţi returna şi primiţi banii înapoi

NU RATAŢI !

- Burrito (6 dolari): specialitate mexicană, care, într-o lipie, conţine carne de vită, porc sau pui, la care se adaugă fasole neagră, guacamoli, salsa, chili sau wasabi
- Restaurantele asiatice: datorită comunităţilor mari de imigranţi japonezi, chinezi, coreeni, vietnamezi etc, specialităţile asiatice sunt foarte gustoase. În unele localuri de acest fel, în schimbul a 10 $ puteţi mânca oricât vă ţin puterile
- Buffet-urile: acestea sunt restaurante în care, în schimbul a aproximativ 20 $, puteţi consuma cele mai diverse feluri de mâncare din întreaga lume, fără nicio limită de cantitate sau timp
- Berea japoneză Sapporo: este mai bună decât toate felurile de bere americană şi o puteţi cumpăra la cutie de un litru cu aproximativ 2 $
-  Magazinele din interiorul hotelurilor: au preţuri în general la nivelul României sau chiar mai mici. Cu siguranţă că în Las Vegas vă puteţi distra cu mai puţini bani decât la Mamaia. Dacă tot ajungeţi în SUA, e recomandabil să achiziţionaţi un laptop sau o cameră foto, electronicele fiind mai ieftine decât în Europa.