Moartea ca afacere

Casele de marcat fiscale vor intra şi în biserici

Fiecare biserică din România are bugete proprii, stabilite de un Consiliu Parohial. Acesta este format din enoriaşi care stabilesc unele taxe pentru buna desfăşurare a activităţilor din parohie. Cea mai mare parte banilor ar trebuie să provină din contribuţiile benevole ale enoriaşilor. O parte din ei sunt folosiţi la plata cheltuielilor curente (electricitate, gaze), iar o alta pentru salarii şi impozite. Salariul preotului este completat din aceste donaţii. Gestionarea banilor este făcută de Consiliul Parohial, dar preotul răspunde de folosirea acestora. "O parohie funcţionează ca o microîntreprindere. Botezurile, cununiile, înmormântările au caracter gratuit, explică pr. Costel Stoica, consilier patriarhal. Omul, dacă vrea, poate să dea bani pentru biserică. Preotul îi primeşte şi taie o chitanţă, de obicei. Există un audit intern al bisericii care îl controlează. În viitor vor exista case de marcat şi la bisericile din România, după cum cere o prevedere a Ministerul de Finanţe pentru când vom intra în UE. E simplu: cumperi o lumânare, primeşti bon. Te cununi, la fel. Când oamenii sunt atât de săraci încât nu au bani pentru înmormântare, acestea să fac gratuit. Se mai dau ajutoare şi din partea primăriilor de sector. Există o faună în jurul cimitirelor, din păcate! Unii gropari nu sapă groapa fără câteva milioane bune, asta în afară de taxa legală. Speculează durerea omului care nu se mai uită la bani şi dă cât I se cere!".
Candelăreasa de la Bellu e absolventă de filoSofie
Pe Marilena Deaconescu o poţi întâlni zilnic în cimitirul Bellu, fie vară, fie iarnă, aprinzând candele şi aranjând florile pe morminte. Nu e o candelăreasă obişnuită. Este absolventă a Facultăţii de Filosofie din Bucureşti şi de la 5 ani trăieşte printre cavouri şi statui. Are o expresie delicată, împrumutată parcă de la păpuşile din porţelan. Degetele subţiri freacă de zor marmura mormintelor cu o bucăţică de cârpă. Palmele, negre de fum şi ulei ars de candelă, sunt micuţe ca ale unui copil din clasa a doua primară. Mama Marilenei, tot candelăreasă la cimitir, o lua cu ea când era mică, pentru că nu avea cu cine s-o lase acasă. Fetiţa se juca printre cruci şi îngeraşi din marmură. Când mai pica şi câte o înmormântare, primea colivă, cozonac, orez şi se bucura ca orice copil. "Mama povestea că înainte de război aici era foarte frumos. Noaptea, cimitirul era iluminat şi îndrăgostiţii se plimbau pe alei. Însă când au fost bombardamente în Bucureşti, municipalitatea a întrerupt curentul electric de teamă să nu fie distruse monumentele." Şi bunica Marilenei a fost candelăreasă tot aici. După terminarea facultăţii, Marilena a lucrat câţiva ani într-o bibliotecă. A întrerupt activitatea pentru că a vrut să se ocupe mai mult de educaţia celor două fete ale ei, Mihaela şi Marina, care acum sunt profesoare de pian la Şcoala de Arte. La 55 de ani, femeia e pensionară şi are grijă de cimitir pe care îl cunoaşte ca pe propriul buzunar. Întotdeauna are de spus câte o lecţie de istorie sau de filosofie.
Groparii te jupoaie de bani
Există însă cetăţeni nemulţumiţi de serviciile pe care le oferă preoţii la înmormântări, acuzându-i că le cer prea mulţi bani. "Am loc de veci la Ghencea-civil, zice Vasilica Stroe. Când a murit tăticu', preotul de care aparţinem nu a putut veni să ţină slujba. Aşa că am apelat la altu', care ne-a cerut de la obraz 2 milioane de lei. Când i-am zis că e prea mult, ştiţi ce mi-a spus? Că aşa e când chemi un preot din altă parohie! Am plătit, dar nu mi-a plăcut cum i-a cântat lu' tăticu', n-am înţeles nimic." "La catolici, înmormântarea este gratis, ne spune Valeriu Vasile. Când vine un necaz neaşteptat, nu ai nimic pregătit. Ar trebui să te ajute, măcar biserica pe gratis." Alţi cetăţeni îi înţeleg pe preoţi, care nu au alte surse de venit, dar înjură firmele de pompe funebre şi pe gropari, care, în opinia lor, îi storc de bani în cele mai grele momente ale vieţii. Alec Marin deţine două locuri de veci la cimitirul "Sf. Vineri" împreună cu sora lui. Recent, omul şi-a înmormântat fiul. "M-au jupuit de bani! Taxa nouă pentru săpătura de înhumare este de 1.078.000 de lei. Am plătit, da' groparii au cerut 3 milioane şpagă! Cică pământu' e îngheţat! Am plătit şi candelăreasa, 350.000 de lei/lună. I-am dat o sticlă de ulei ca să pună în candelă şi în loc de ulei a băgat kerosen!".
Tony Mormânt denuNţă mafia coşciugarilor
Cunoscut în lumea antreprenorilor de pompe funebre din Capitală sub porecla de "Tony Mormânt", Anton Neagoe a dus pe ultimul drum numeroase personalităţi: Corneliu Coposu, Mia Braia, Radu Anton Roman, Lia Manoliu, Ion Raţiu, Dem Rădulescu, Ion Voicu, Cătălin Hâldan. Până în 1989, Tony a fost ciclist de performanţă la Dinamo. A intuit că pompele funebre vor deveni o afacere în România şi, luând exemplul unui prieten de afară, care câştiga bani frumoşi dintr-un astfel de job, s-a gândit să încerce... moartea cu degetul. I-a mers bine un timp. Oferea, ca şi acum, servicii complete: medic constatator, îmbălsămător, cosmetică, sicrie pe alese, de brad sau stejar, coroane, jerbe, transport în ţară şi străinătate, acte de consultanţă, parastase. Acum e unul dintre puţinii care ştiu să organizeze o înmormântare ca la carte, ba mai mult, să corespundă şi normelor U.E.! Un sicriu la Anthony, cu tot "echipamentul", adică: pernă, saltea, respete, costă între 300 RON şi 5000 de Euro. Este nemulţumit de lipsa unei legislaţii în domeniu, dar mai ales de concurenţa neloială pe care o fac morgile unor spitale de stat. Nu are mai mult de 60 de morţi pe lună pentru că îi sunt "suflaţi" de alţi şmecheri coşciugari, care au înţelegeri cu autopsierii de la spitale, care le dau clienţi. În plus, coşciugarii de "apartament" fură la calitate: bagă talaş în perne şi sub respete. "În Bucureşti există la ora actuală peste 450 de firme de pompe funebre. Duceţi-vă la Registrul Comerţului să vedeţi câte din ele plătesc impozit pentru astfel de activitate! Dacă îţi moare cineva în spital, eşti jupuit de bani. Dai la doctori, la autopsieri, la îmbălsămători. Apoi apar pe la morgă tot felul de indivizi suspecţi care te trag de mânecă, chipurile îţi oferă un coşciug ieftin, dar de fapt ieşi mai scump şi nu ţi se dă nici chitanţă. E o mafie din care se câştigă bani cu nemiluita, începând cu groparii care cer iarna şi 5 milioane pentru o groapă, că-i îngheţat solul şi terminând cu popa care te jecmăneşte, nu se uită că suferi! Fără 2 milioane un preot nu deschide gura, vă spun eu! Zilele trecute a intrat în firmă la mine o femeie plângând în hohote, îi murise cineva şi mi-a spus că, preotul i-a luat 3 milioane de lei, dar i-a tăiat chitanţă pentru 800.000!".
Glume macabre: cu coşciugul la party
Ca un afacerist care se respectă, patronul şi-a tras la firmă un telefon non-stop, ca la Ambulanţă, cu un număr de patru cifre: 9891. Dar şi aici au fost necazuri, pentru că unii se ţin de şotii: "Am primit un apel noaptea: veniţi repede că a murit cutare. Am luat adresa, coşciugul, crucea şi repede ne-am dus acolo. Cioc-cioc la uşă şi, ce să vezi?! Era o petrecere în toată regula, dansau pe mese. Râdeau cu lacrimi când ne-au văzut cu sicriul în spinare! Altădată sună unu'. Părea serios. A murit X din strada nu ştiu care, numărul cutare, vă rog să veniţi, vreau şi coroană de flori, coşciug, plătesc toate serviciile, pe cruce să fie trecut numele, anul morţii etc. Nu vă spun că iar am luat ţeapă?