Moare Mioriţa!

Ciobanii din Argeş au făcut "congres" pentru a-şi apăra lâna, mieii, laptele şi telemeaua. Corbi, judeţul Argeş. Sala căminului cultural. Lume multă. Două-trei sute de persoane.

Ciobanii din Argeş au făcut "congres" pentru a-şi apăra lâna, mieii, laptele şi telemeaua.

Corbi, judeţul Argeş. Sala căminului cultural. Lume multă. Două-trei sute de persoane. Agitaţie. Jurnalişti. Înghesuială. Prezidiul format din autorităţi locale, specialişti în agricultură. În zootehnie. În probleme de integrare.

În sală, multă lume pestriţă. Ţărani. Ciobani. Cei mai mulţi, bătrâni. Şi femei, la fel, în vârstă. Cei mai mulţi îmbrăcaţi în haine de oraş. Doi-trei cu ţoale de cioban. Frumoase. Vesta neagră. Cămaşă lungă, sugrumată cu brâu. Cioareci albi. Cu pălării negre, boruri scurte. Confuzie multă.

Congresul ciobanilor, al crescătorilor de animale. Congres e prea mult spus. Reuniune consultativă. E mai bine aşa.

N-au fost chiar atâta gălăgie şi tensiune pe cât ne aşteptam. Oamenii de fapt au venit aici în număr mare crezând că li se vor da ceva bani pentru integrare, evident. Aşa încât a lipsit tensiunea electorală, dar atât. Însă lumea a plecat îngrijorată, chiar foarte îngrijorată. De ce?, i-am întrebat pe oameni. Fiindcă nu au înţeles mai nimic. Singurul lucru este să aşteptăm şi să mergem la punctele de informare care se vor înfiinţa. Încercând o paralelă, poate forţată, între ciobănit şi vânat, diferenţa ar fi următoarea: în România, vânătorii au început să devină majoritari italieni şi nemţi. Ciobanii nu pot veni, ca şi vânătorii din Italia şi Germania, fiindcă acolo meseria a dispărut de mult. Cine să mai ciobănească la noi? Aceasta-i întrebarea.

Ce au spus oamenii

"Am fost ucenicul tatălui meu. Şi eu i-am învăţat la rândul meu pe mulţi tineri din sat meşteşugul oieritului. Din păcate, copiii mei nu au vrut să continue. Au plecat la oraş, ca şi alţi tineri din sat care au plecat şi pleacă în Italia, Spania, la lucru. Suntem ultima generaţie de ciobani pentru că sunt condiţii grele. Nu-i o meserie uşoară. Plecam câte trei luni cu turmele până la Slobozia. Veneam acasă o dată pe lună. Câte o zi. Dormeam în sumane, ne găteam singuri. Şi eram numai noi, cu oiţele noastre. De multe ori ne atacau lupul, care distrugea totul, şi ursul. Mi-au rămas pe faţă câteva semne de la urs. Acum, cu noile interdicţii, ca să închiriem maşină să ducem şi să aducem oile înseamnă că nu mai câştigăm nimic. Lâna nu ne-o mai ia nimeni, mai face nevasta mea pulovăre şi căciuli din ea, nici pieile nu avem unde să le ducem, iar dacă trebuie să sacrificăm mieii şi oile la abator, ne mai costă şi acolo transportul. Ca să cumpărăm aparatură pentru a mulge oile şi a prelucra laptele, trebuie să investim foarte mult. Acum am 35 de oi, înainte aveam sute. Astea le ţin pentru familie. Copiii speră să vină la pensie acasă. De fapt, noi am venit aici să vedem cu ce ne ajută autorităţile şi ce bani se vor investi.

Nu ţi se dau bani pentru orice fel de animal crescut. Trebuie să creşti animale de rasă. Şi sunt foarte puţini cei care au animale de rasă. Pentru atâta îţi dă statul bani. Dar oamenii trebuie să obţină de la stat aceste subvenţii pentru animalele de rasă. Până nu de mult, în zona noastră veneau nişte arabi care contractau miei de la oameni. Făceau nişte preţuri excesiv de mici, în bătaie de joc se vindeau o frumuseţe de miei. Trebuie făcut ceva în direcţia asta". Măriuţ Vasile, 70 de ani, 50, de oierit.

Trebuie să scăpăm de zootehnia de subzistenţă. Trebuie să dispară intermediarii din activitatea ciobanilor, de genul arabilor evocaţi aici.
veterinar

Să nu uităm că oieritul este o meserie pe cale de dispariţie
Măriuţ Vasile

Am 11 porci acasă şi trei scroafe cu purcei în burtă, de acum încolo ce facw cu ele, unde mă duc? Am să vând totul şi o să trăiesc din ajutorul social.
gospodar din Corbi

Ni se spune să ne asigurăm ca să nu mai avem probleme cu animalele. Mie mi-a intrat ursul în turmă şi apoi într-o grădină cu câteva mii de meri. N-am luat niciun ban pe asigurare, atunci de ce să ne mai asigurăm?
alt gospodar

Ce spun autorităţile

Preşedintele CJ Argeş, C-tin Nicolescu: "Veţi avea puse la dispoziţie centre de informare dotate cu acces pe internet şi cu specialişti care vă vor sta la dispoziţie. Totul este să nu intrăm în panică. Nu ne grăbeşte nimeni. Dar nu uitaţi că nu mai există statul care să vină şi să vă facă anumite lucruri. Nu începem de astăzi, dar lucrurile nu mai suferă vreo amânare. Orice început nou este şocant".

Deputatul C-tin Tamagă: "Au fost aici sute şi sute de oieri şi crescători de animale. S-au lămurit destule lucruri în ideea spulberării temerilor privind integrarea europeană. Teama oamenilor mi se pare exagerată şi este legată de faptul că din acest moment totul este interzis. Nu se mai poate desfăşura nimic după normele tradiţionale, după regulile de bun simţ ale ţăranului român. Sigur că din 500 crescători de animale nu vom avea în câţiva ani tot atâţia fermieri. Vom avea 50-100 de fermieri, dar asta nu exclude producţia proprie din gospodăria tradiţională".