Mirajul românesc se vede de la Est

halva, bulion, biscuiţi cu şofran. Vodcă şi ţigări moldoveneşti vândute pe sub mână. Totul cu zece-douăzeci de lei vechi mai ieftin decât în magazine. Benzina moldovenească e mai

halva, bulion, biscuiţi cu şofran. Vodcă şi ţigări moldoveneşti vândute pe sub mână. Totul cu zece-douăzeci de lei vechi mai ieftin decât în magazine. Benzina moldovenească e mai ieftină cu 15.000 decât la pompă.
Un băieţel blond, mic de statură, cu şapcă şi vestă de piele neagră se învârte nervos printre tarabe. Nu are mai mult de 14 ani. "Tanti, ţigări ieftine, vă interesează? TM, Plugaru, ce vreţi?", întreabă el iscodind cu ochii fiecare colţişor al pieţei să nu fie vreun poliţist, care să-i confişte marfa. La o tarabă din fier, Irina, moldoveancă straşnică cu patru dinţi de aur, vinde de-ale gurii. Bulion, 750 de grame, făcut la Chişinău, 35.000. Cărămizi de halva bej, chibrituri din Transnistria şi ness de la Moscova. "Dacă intră România în Uniunea Europeană în 2007, în noiembrie ne bagă nouă, moldovenilor, vize", spune Irina oftând adânc. "O să stau în Moldova la câmp şi o să câştig un milion pe prăşit. La noi, altundeva n-ai unde să munceşti", adaugă ea. Locuieşte la Cahul, cel mai apropiat oraş moldovenesc de graniţa cu România. La Galaţi stă trei-patru zile pe săptămână, cât vinde marfa adusă de acasă. Doarme în gazdă. "Am o cămăruţă noaptea şi pot să mă spăl la chiuvetă. 20.000 pe noapte", povesteşte ea. Are trei copii acasă şi micul trafic la graniţă e sursa de venit. Un client o întreabă dacă mai are ţigări. "N-am", răspunde ea repede. Mărioara e tot din Cahul. Acolo predă literatură rusă. Sâmbăta şi duminica e la piaţă în Galaţi. "Vând aici ce aduc de acasă. Am două fete şi n-am bărbat", povesteşte ea. "Pe noi, moldovenii, ne recunoaşteţi după privire nu-i aşa?", întreabă ea ca pentru sine. Povesteşte că aici la piaţă a adus-o fosta ei dirigintă, care îi e acum colegă de cancelarie la Cahul, vecină de tarabă la Galaţi. "Dimineaţă le-am citit elevilor un fragment din Dostoievski", zice Maria. Începe să recite: "Tot ce e bun se face cu risc". Îşi aminteşte că e la piaţă. Vinde halva şi biscuiţi. Fetelor ei le promite în fiecare săptămână că le ia odată cu ea să le arate cartierul gălăţean Dunărea cu cafenele, magazine pline şi oameni care râd.

Oancea, ultima frontieră
De la Galaţi la Oancea faci cu maşina o jumătate de oră. La jumătatea drumului este o moară. Căruţe trase de măgari sunt îndesate cu saci de porumb de măcinat. "Dacă ai bani mănânci pâine, dacă nu, ca noi mămăligă", spune o femeie. Oancea are cam 1.700 de locuitori. Steaguri NATO şi UE sunt arborate la fiecare a treia casă. Punctul de frontieră pare aproape părăsit. Din când în când, trece un BMW sau un Fiat. Pe o gheretă părăginită scrie mare: Duty-free. E închis. şi ţăranii din Oancea au bulion moldovenesc în bucătărie şi cuie de la Chişinău în uşă. "Vameşii mai trec cu vederea ţigările, băutura în plus, că e şi ei amărâţi", povesteşte bărbatul de peste drum. De partea moldovenească te întâmpină un vameş cu caschetă de poliţist ca o aură de sfânt. "Bună ziua. Să ştiţi că în Republica noastră Moldova se respectă regulile ca în orice altă ţară din Uniunea Europeană", spune el automat trecătorului. La o ţigară se leagă o discuţie. "Noi nu suntem aşa pregătiţi ca voi să intrăm în UE. Dar nu suntem foarte diferiţi de voi. Cum voi cumpăraţi de la noi produse ieftine, aşa mergem noi în Ucraina sau la Tiraspol, Ismail să cumpărăm după buzunar", povesteşte Aleksandr, un alt vameş. Nouă kilometri până la Cahul, al doilea oraş ca mărime din Moldova, după Chişinău. Ceapeuri moldoveneşti lăsate în paragină, străzi cu plăcuţe bilingve: Uliţa Bălcescu, uliţa Caragiale. De pe un gard, călătorul e îndemnat cu litere de o şchioapă: "Să ne aducem aportul noi pentru o Moldovă unică şi democrată!".

Copiii sunt cărăuşi de ţigări
Primăria Cahul e o casă de cultură cu fresce ale realismului socialist. "Vizele, despre care se zice că românii o să le introducă din noiembrie pentru cetăţenii moldoveni, o să fie un obstacol foarte mare pentru dezvoltarea oraşului", spune viceprimarul Cahulului, Dumitru Gheţivu. "Oamenii produc aici şi se realizează dincolo, în România", explică el. Cei 40.000 de locuitori ai Cahulului nu prea au ce munci. şomajul se situează în jur de zece la sută. 1.300.000 lei moldoveneşti e salariul mediu pe economie. De lucru se găseşte mai ales primăvara, toamna la prăşit, cules. "Dacă va adera România la UE în 2007, e pe de-o parte teama că închideţi pentru moldoveni graniţele şi cu asta se distruge micul business la Galaţi şi pe de-altă parte e bucurie că vine UE la graniţa Republicii Moldova", spune Gheţivu. "Noi, moldovenii, tindem să fim europeni. Vrem să participăm la acest simpozion european cu românii", explică el. Vicele admite că Moldova este pe ruta traficului de droguri şi de fiinţe umane care ajung în vestul Europei. "Din 2000 s-au împuţinat racheţii jăfuitori la noi", subliniază el. La gara din Cahul e pustiu. Pasagerul e atenţionat asupra regulilor de mers cu trenul pe un panou numit "Ungheraşul pasagerului". Spre România merg trenuri de marfă, niciunul de persoane. De la autogară pleacă un microbuz modern spre Giurgiuleşti, cel mai nou punct de frontieră cu România. O sută de pasageri se înghesuie cu bagaje care miros a peşte. O sticlă de apă dulce, colorată galben le ţine de sete pe drum. Până la Giurgiuleşti coboară aproape toţi pasagerii. Pe unii îi recunoşti în piaţa din Galaţi. Autobuzul opreşte în faţa barierei de la frontiera moldovenească. Faci autostopul, ca să ajungi de partea cealaltă. Nea Ion e de-al locului. Te urci în maşina lui occidentală second-hand. Aştepţi până ia benzină ieftină moldovenească, pe care o vinde apoi cu profit de partea cealaltă a graniţei. Se opreşte cu maşina într-o râpă până se mai face loc în rezervor de o sticlă de benzină. Trimite copilul de cumpără un bax de ţigări TM, pe care ţi-l pune în braţe. "Când trecem graniţa, e din nou al meu", te avertizează bărbatul. Cei doi copii, de nouă şi treisprezece ani, fac în fiecare zi drumul acesta cu tatăl lor. "Păi un bax e al pasagerului de ocaziu, unu', al meu, unu', al copilului mic, iar celălalt, al celui mare", explică nea Ion vameşului. La nouă seara, vânzătorii din piaţa ruşilor încep să strângă marfa. Dacă ai noroc mai găseşti benzină la sticlă şi ţigări moldoveneşti.