Ministrul R. Theodorescu - in conferinta de presa cu sine insusi

Au fost vremuri in care existau diverse modalitati de a inchide gura celor care aveau ceva de criticat in legatura cu sistemul. Ele au trecut de 13 ani, care tocmai se implinesc zilele acestea. Au

Au fost vremuri in care existau diverse modalitati de a inchide gura celor care aveau ceva de criticat in legatura cu sistemul. Ele au trecut de 13 ani, care tocmai se implinesc zilele acestea. Au venit insa vremuri in care se simuleaza inabil, nici macar cu mari eforturi, un dialog al politicienilor cu societatea civila si vocile ei - cate sunt - si asa destul de timide. Un campion al acestei "strategii", fiindca tot ii place domniei-sale sa vorbeasca despre "strategiile" pe care le gandeste - chiar si atunci cand e limpede ca deciziile lui sunt rodul purei intamplari - este ministrul Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu. Fortat de imprejurarile "europenizarii" sa organizeze conferinte de presa lunare, intru comentarea activitatii institutiei publice pe care o conduce, acad. Theodorescu foloseste timpul participantilor pentru a tine discursuri autoelogiatoare, pline la tot pasul de comparatii cu ministeriatele anterioare, care n-au reusit sa-i ajunga nici la glezna in domeniul "realizari", discursuri mai mult decat penibile, presarate cu remarci jignitoare la adresa tuturor celor - nu putini, cum remarca singur - care isi permit sa-i critice activitatea. De cateva ori, pe parcursul acestui an, ministrul s-a retras spre finalul propriilor conferinte de presa, sub diverse pretexte, ca sa nu raspunda la intrebari, lasandu-si secretarii de stat sa-l inlocuiasca. La ultima intalnire din acest an cu presa, care a avut loc miercuri, membrul PSD a intrecut orice masura: dupa ce i-a tinut pe toti cei prezenti sa asiste la portretul in roz pe care singur si l-a pictat, la elogiile aduse actualei guvernari, care nu mai poate de dragul culturii, drept pentru care ii aloca fonduri peste fonduri, ministrul a terminat prin a mentiona ca de data aceasta n-o sa se poata pune intrebari, in schimb o sa ciocnim un pahar de sampanie, in jurul bradului. Nici o vorba, desigur, despre marile scandaluri din acest an cultural - fondurile de la Banca Mondiala nefolosite pentru restaurarea operelor brancusiene, sediul Bibliotecii Nationale a carui situatie nu este nici azi clarificata, redeschiderea cercetarilor in cazul Codex Aureus, finalizate cu punerea in catuse a directorului BN, cazul Rosia Montana, care ne aduce in ochii Europei in postura de distrugatori ai echilibrului ecologic al zonei si distrugatori de situri arheologice. Iar la final, ca sa linisteasca eventualele tresariri de constiinta ale celor prezenti, ministrul a promis ca se va ocupa cu cea mai mare grija ca anul viitor sa fie ridicata statuia din fata Casei Presei Libere, ca sa fie adus astfel un "omagiu jurnalistului, intr-o viziune artistica contemporana". O viziune contemporana a felului in care sunt obligati sa se comporte politicienii alesi cu reprezentantii presei, intr-o tara democratica, cu pretentii de aderare la UE si integrare in NATO, ar trebui rezumata intr-o brosurica de guvernul Nastase si facuta cadou tuturor ministrilor sai. Un dialog deschis, decent, cu jurnalistii - pe care bizantinistul Razvan Theodorescu numai tampiti nu i-a facut pe parcursul monologului sau de miercuri - este singurul "omagiu" pe care si-l doresc acestia. Timpul celorlalte feluri de "omagii" a trecut, speram, definitiv.