Mămăliga răstoarnă taxa auto

Problema nu a fost taxa cât justificarea ei ecologică. uvernanţii noştri au anunţat că vor modifica taxa auto. Din nou. Oare de ce? Să credem că i-a apucat mila de cetăţeanul sărac,

Problema nu a fost taxa cât justificarea ei ecologică.

uvernanţii noştri au anunţat că vor modifica taxa auto. Din nou. Oare de ce? Să credem că i-a apucat mila de cetăţeanul sărac, împovărat de taxe, ar fi o naivitate.

Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, ne explica deunăzi, aproape la mişto, că, dacă tot ne plac maşinile second-hand, să deschidem şi magazine cu resturile de mâncare recuperate de la masa altora. Mă rog, în focul discuţiei, se poate întâmpla să-ţi dea cinismul pe dinafară…

Dar cam cât de bogat trebuie să fii ca să nu mai înţelegi că, dacă ar avea bani, toţi românii şi-ar cumpăra numai maşini nou-nouţe? Îi iertăm, azi, pe politicienii care împart bugetul statului şi nu le amintim de ce suntem noi săraci, iar dumnealor dimpotrivă. Să revenim la taxă.

Primul-ministru s-a arătat vexat de protestul mass-media şi a avertizat că a fost depăşit nivelul obişnuit al opiniilor critice, practicându-se o campanie violentă de instigare la nesupunere. Ok. Şi care era alternativa? Să se plătească taxa şi să fie acţionat statul în justiţie, pentru recuperarea ei? Probabil, statul ăsta al nostru are timp de pierdut şi avocaţi care şomează, că, altfel, nu mai înţelegem nimic.

Obişnuiţi cu gândul că mămăliga nu explodează, mai-marii zilei au crezut că nu se va ajunge chiar atât de departe. Dar, spre surpriza dumnealor, mămăliga a învăţat regulile democratice şi, iată, nu mai acceptă să fie prostită cu minciunele cusute cu aţă albă. Pardon, verde! Că, dacă ne gândim bine, problema nu a fost taxa cât justificarea ei ecologică.

Alcătuită strâmb, fără milă, dar, mai ales, fără logică, varianta în care se percepeau taxe uriaşe pentru maşinile noi, cu filtre performante, avea accente aberant-comice. Pe motiv că o maşină nouă rămâne în circulaţie încă vreo 10-20 de ani, statul - precaut - cerea banii, pentru toată perioada, încă de la început. Păi, şi dacă făceai accident după un an şi renunţai la maşină?

Îţi dădea cineva banii daţi pe poluare înapoi? Aiurea! În schimb, cei cu maşini vechi, cu filtre proaste şi îmbâcsite, plăteau sensibil mai puţin. Sincer vorbind, să spui că o astfel de taxă este ecologică e aproape o obrăznicie.

A fost nevoie ca întreaga societate să protesteze ca aceia care au făcut proiectul să înţeleagă şi să revină cu o formulare acceptabilă. Sigur, tot nu ne place că trebuie să plătim, dar, dacă taxele vor asigura un aer mai curat pentru copiii noştri, măcar ne consolăm cu gândul că dăm nişte bani pentru o cauză nobilă. Ar fi bine să ni se spună şi unde vor merge aceşti bani, că ne-ar ajuta să dormim liniştiţi…

Iar în privinţa mămăligii, mai uşor cu presupunerile, mai ales în an electoral. S-ar putea dovedi că, după atâta suferinţă, chiar şi ea a început să înveţe din greşeli.