De ce a spus Rășinariul „NU” mineritului. De ce nu au convins promisiunile investitorului și ce ar fi trebuit să primească localnicii în schimb

La referendumul de duminică, 8 noiembrie, aproape toți cei care au votat s-au pronunțat împotriva exploatărilor miniere în comuna Rășinari. Primarul spune că oamenii nu au primit suficiente informații despre zăcământ, economistul Radu Nechita oferă și o perspectivă economică a rezultatului.

Primarul Rășinariului spune că localitatea și-a găsit calea: turismul Foto: Facebook/Primăria comunei Rășinari

Proiectul este dezvoltat de compania Mineral Proiect Invest (MPI) și presupune exploatarea unui zăcământ de roci magneziene din zona Valea Dobra, de pe teritoriul comunei Rășinari.

Planul inițial prevedea ca roca extrasă să fie transportată la o fabrică de procesare construită la Săliște. Compania solicitase concesionarea unui teren de 10 hectare, însă, pe 28 septembrie, Consiliul Local Săliște a respins în unanimitate cererea. În urma acestei decizii, MPI a anunțat reevaluarea amplasamentului uzinei, care ar urma să fie construită undeva în zona Sibiului. Investiția totală anunțată de companie depășește 400 de milioane de euro și ar urma să se desfășoare în mai multe etape, de la extracția rocii și obținerea oxidului și hidroxidului de magneziu până la posibilitatea producerii de magneziu metalic.

„De la cariera Valea Dobra – Rășinari până la punctul de transfer, roca este prevăzută să fie transportată printr-un sistem electric pe cablu de aproximativ 2,4 km, în bene de tip container prevăzute cu capac. Sistemul este proiectat pentru o capacitate de aproximativ 150 tone/oră. De la punctul de transfer către uzină, soluția actuală prevede camioane electrice și acoperite, pe un traseu conceput pentru limitarea tranzitului prin zonele rezidențiale. Această soluție a fost aleasă tocmai pentru reducerea traficului greu, a prafului și a zgomotului în apropierea comunităților”, a explicat compania, pe site-ul proiectului.

Răspunsul rășinărenilor a fost însă cât se poate de clar. Din cei 2.244 de oameni care au mers la urne, 2.194 au votat împotriva activităților miniere, 35 au fost de acord, iar 15 buletine au fost anulate. Prezența a fost de 50,64%, peste pragul necesar pentru validarea referendumului.

Întrebarea de pe buletinul de vot a fost: „Sunteți de acord cu orice exploatare minieră pe raza administrativ-teritorială a comunei Rășinari?”, oamenii nefiind întrebați doar despre proiectul Mineral Proiect Invest (MPI), care vrea să exploateze roci magneziene în zona Valea Dobra, ci despre orice activitate minieră pe teritoriul comunei.

Primarul spune însă că, în discuțiile cu oamenii, proiectul de la Valea Dobra a fost principalul subiect de îngrijorare. Rezultatul referendumului nu anulează însă automat licența minieră a companiei. Primăria trebuie să găsească în continuare căile legale prin care să pună în aplicare voința exprimată de localnici.

„Oamenii n-au reușit să fie convinși”

De ce au votat oamenii împotriva mineritului? Primarul comunei spune că problema principală a fost lipsa informațiilor clare despre ce se găsește în subsol și despre ce ar însemna exploatarea pentru cei care locuiesc în zonă.

Administrația locală a cerut explicații atât companiei, cât și autorității naționale pentru resurse minerale. Primarul afirmă că nu a primit toate informațiile solicitate, în special cele referitoare la compoziția zăcământului.

„Spre exemplu, și noi am cerut informații ANRM-ului și firmei, să ne spună exact ce au găsit acolo, și n-am primit aceste informații. Se vehiculează tot felul de zvonuri, că ar fi uraniu sau altceva, și atunci oamenii bineînțeles că s-au gândit la sănătate, la anumite lucruri, și au respins acest proiect. S-au primit destul de puține informații cu privire la ce este acolo și ce efecte ar avea”, a declarat edilul Bogdan Bucur, pentru „Adevărul”.

Compania, a mai spus primarul, a încercat să explice proiectul prin întâlniri cu localnicii, materiale informative și apariții în presă. Au fost organizate discuții inclusiv la căminul cultural, însă primarul consideră că eforturile nu au fost suficiente.

„Au fost ceva discuții, au împărțit materiale, au avut articole de presă, dar, în principiu, oamenii n-au reușit să fie convinși că ceea ce se întâmplă acolo nu o să fie dăunător”, a spus acesta.

Edilul nu a fost surprins de scorul referendumului. În opinia sa, compania nu a reușit să vină cu argumente suficient de clare pentru a-i liniști pe localnici.

Șapte hectare sau un perimetru de 900 de hectare?

O altă nelămurire a oamenilor ține de dimensiunea exploatării. Primarul vorbește despre aproximativ șapte hectare pe care compania ar fi cerut inițial să le folosească, dar și despre un perimetru de exploatare de aproximativ 900 de hectare asociat licenței miniere.

Diferența a alimentat teama că exploatarea ar putea începe pe o suprafață restrânsă și s-ar putea extinde în timp. „Oamenii s-au gândit: dacă au dat licența de exploatare pe 900 de hectare, înseamnă că ei pe astea șapte hectare fac acum, pe urmă se mută, măresc, măresc”, a explicat primarul.

Deși un perimetru minier nu înseamnă automat că întreaga suprafață va fi ocupată de lucrări, pentru a înțelege exact ce poate face compania și unde, trebuie văzute planul de exploatare și documentele care stabilesc limitele activităților autorizate, adică documente la care oamenii nu au avut acces.

Într-un răspuns transmis redacției Sibiu Independent, ANRMPSG a precizat că studiul de fezabilitate prevede excavarea a 3,368 milioane de tone de roci magnezitice în următorii 20 de ani. Documentația descrisă de autoritate vizează valorificarea rocii ca material industrial și de construcție, nu producerea oxidului de magneziu.

Licența obținută nu îi permite însă companiei să înceapă automat exploatarea. Mai sunt necesare autorizațiile prevăzute de lege, inclusiv cele legate de mediu și de lucrările miniere propriu-zise, aspect explicat chiar de către companie pe site-ul dedicat proiectului.

În privința terenurilor afectate, primarul spune că zona cuprinde atât proprietăți ale comunei, pășuni împădurite, cât și proprietăți private ale oamenilor, care au fânețe în zona. Zăcământul din subsol aparține însă statului român.

Rășinariul mizează pe turism, nu pe industrie grea

Primarul spune că administrația locală a încercat în ultimii ani să dezvolte comuna prin turism, tradiții și evenimente. Au fost amenajate sau promovate trasee de drumeție și tematice, puncte de belvedere și proiecte prin care să fie pus în valoare specificul Mărginimii Sibiului.

„Am dezvoltat Rășinariul și Mărginimea, am dezvoltat proiecte de tradiții, de evenimente, trasee de drumeție, trasee tematice, puncte de belvedere”, a menționat edilul. Întrebat dacă vrea să păstreze această direcție, răspunsul său a fost simplu: „Bineînțeles, da”.

Nici promisiunea locurilor de muncă nu pare să fi cântărit suficient în fața acestor preocupări. Compania a vorbit despre peste 200 de locuri de muncă pentru investiție (extracție și prelucrare), dar primarul spune că exploatarea minieră propriu-zisă ar crea mult mai puține. În plus, mulți dintre localnici lucrează deja în Sibiu, unde există fabrici și alte companii.

„Noi suntem destul de aproape de Sibiu și oamenii cam au de lucru”, a explicat primarul Bogdan Bucur.

Edilul recunoaște că o investiție ar putea aduce bani comunității și că orice primărie are nevoie de resurse. Spune însă că trebuie puse în balanță toate efectele unui asemenea proiect, nu doar veniturile promise.

Ce poate face Primăria mai departe

Primarul a mai declarat pentru „Adevărul” că administrația va încerca să folosească toate pârghiile legale pentru a respecta rezultatul referendumului. Primăria a emis deja un certificat de urbanism cu răspuns negativ pentru proiect. Întrebat dacă firma poate reveni cu o nouă solicitare, edilul a spus că, din punctul său de vedere, răspunsul ar trebui să rămână negativ și în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla. Nu a discutat însă încă această situație cu serviciul de urbanism.

Administrația a formulat și o plângere prealabilă în legătură cu proiectul de hotărâre de guvern care vizează zona de exploatare. Primarul spune că ia în calcul și contestarea altor acte emise de Autoritatea pentru resurse minerale.

„Dacă va fi atacat în instanță (n. red. – certificatul de urbanism cu aviz negativ), atunci ne vom apăra și vom vedea mai departe ce putem face”, a mai declarat acesta.

Situația Rășinariului este diferită de cea din Săliște, unde discuția a vizat concesionarea unui teren pentru construirea fabricii de procesare. La Rășinari, problema este mai complicată, spune primarul, pentru că resursa minerală aparține statului, nu administrației locale, prin urmare și strategia de a se opune proiectului trebuie gândită aplicat la situația în care se află localnicii.

„Oamenii n-au chef de moară în cap fără dividend de la moară”

Radu Nechita, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, vede opoziția localnicilor și dintr-o perspectivă economică. Oamenii pot ajunge să respingă o investiție atunci când simt că ei vor suporta neplăcerile, în timp ce câștigurile vor merge în altă parte. O exploatare poate aduce trafic, praf, zgomot, presiune asupra drumurilor și infrastructurii sau probleme pentru proprietățile din apropiere. În schimb, locurile de muncă și veniturile la buget nu ajung neapărat la toți cei care resimt aceste efecte, explică economistul.

Nechita rezumă situația printr-o expresie sugestivă: „Oamenii n-au chef de moară în cap fără dividend de la moară”. Comunitatea ar trebui să aibă o participație reală la beneficiile proiectului, este de părere economistul. Una dintre variante ar fi ca localnicii afectați să primească o participație în companie sau o compensație financiară stabilită clar, în funcție de costurile pe care le-ar putea suporta. Nu ar trebui să fie vorba doar despre promisiuni făcute în timpul întâlnirilor publice, ci despre obligații asumate prin documente și protejate juridic.

Specialistul în economie și politici economice spune că trebuie stabilit și cine ar urma să beneficieze de aceste compensații. O posibilitate ar fi ca ele să se adreseze proprietarilor care dețin terenuri și locuințe în zonă la momentul anunțării proiectului, nu celor care ar cumpăra ulterior proprietăți doar pentru a obține bani.

Nechita atrage atenția că discuția nu se poate opri la valoarea terenurilor. Oamenii au dreptul să fie protejați și de efectele asupra sănătății. El își amintește de Baia Mare, unde a crescut și unde poluarea produsă de industria metalurgică neferoasă a făcut parte din viața comunității. Aplicată la Rășinari, ideea ar însemna că înainte de a le cere oamenilor să accepte proiectul, investitorul ar trebui să explice ce riscuri există, cine le suportă și ce primesc în schimb cei afectați.

Va rămâne România doar cu roca extrasă?

O altă întrebare legată de proiect este unde va fi prelucrată materia primă și cât din valoarea economică va rămâne în România.

Compania a vorbit despre o dezvoltare în mai multe etape (pe site-ul companiei există inclusiv o secțiune de întrebări și răspunsuri cu privire la acest proiect). În prima fază, ar urma să producă oxid de magneziu și hidroxid de magneziu. Ulterior, planurile prezentate includ posibilitatea producerii de magnezie electrofuzionată și, într-o etapă mai îndepărtată, chiar de magneziu metalic. Fabrica de procesare ar urma să fie construită în zona Sibiului, însă amplasamentul nu a fost stabilit.

Radu Nechita spune că România ar trebui să găsească o cale prin care să păstreze aici cât mai mult din valoarea adăugată. Nu crede însă că soluția este să obligi pur și simplu o companie să proceseze în țară, ci mai degrabă trebuie văzut de ce ar alege un investitor să construiască o fabrică în altă parte. Contează taxele, prețul energiei, infrastructura și, mai ales, stabilitatea regulilor. O companie care face o investiție pe termen lung trebuie să știe la ce legislație și la ce costuri se poate aștepta, a punctat Radu Nechita. România ar trebui, astfel, să se uite la ce fac alte țări pentru a atrage investiții industriale.  În loc să copieze doar taxe mai mari sau redevențe, statul ar trebui să construiască un pachet de condiții care să facă prelucrarea în România atractivă, susține Radu Nechita.

„Să vedem cum putem face ca lucrurile să fie procesate aici, la noi în țară, nu să fie duse în Ungaria sau în Bulgaria sau mai știu eu pe unde”, spune economistul. „Să facem un pachet atractiv pentru toată lumea”, adaugă Radu Nechita.

Ce rămâne după vot

La Rășinari, votul a arătat că oamenii nu vor activități miniere în comună. Primarul spune că localnicii au rămas cu prea multe întrebări fără răspuns și că firma nu a reușit să le câștige încrederea. Radu Nechita vorbește despre o altă condiție pentru acceptarea unei investiții: oamenii care locuiesc lângă ea trebuie să aibă și ei ceva de câștigat.

Deocamdată, Primăria anunță că va continua demersurile legale, iar compania poate decide cum își duce mai departe proiectul și cum răspunde refuzurilor administrației locale.