Mai e albastra planeta noastra?

Ce mostenire lasam generatiilor urmatoare.

Optiunile omenirii sunt tot mai reduse: Summit-ul Pamantului asupra Dezvoltarii Durabile (Earth Summit on Sustainable Development), cea mai mare reuniune internationala din istorie, care se incheie astazi, tocmai aceasta grava problema a dezbatut-o. Populatia globului s-a dublat din 1950 incoace, iar consumul a sporit si mai rapid. Pana la urma, va trebui sa facem socoteala si sa tragem linie. Momentul se apropie. Planeta noastra se aseamana cu Arca lui Noe. Pasagerii de pe puntea superioara, cu bilete de clasa I, sunt, deocamdata, in siguranta. Pe puntile inferioare, situatia e cu totul alta. Cat timp vor mai putea cei bogati sa evite ca apa sa ajunga la nivelul cabinelor lor luxoase si sa navaleasca inauntru? Consumul de titei a crescut de sapte ori in ultimii 50 de ani, iar productia de carne, productia de peste, ca si emisiile de dioxid de carbon ca urmare a arderii carburantilor fosili au sporit pe putin de patru ori. Consumul de apa proaspata s-a majorat de sase ori in ultimul secol. Potrivit unui studiu recent, rasa umana consuma resursele Terrei intr-un ritm cu 20 la suta mai rapid decat aceste resurse se pot reface. Cu alte cuvinte, pentru sustinerea pe mai departe a acestui mod de viata vom avea nevoie de 1,2 planete! Clivajul dintre bogati si saraci se extinde si devine tot mai vizibil. Aproape 30 la suta din populatia mondiala sufera de o anumita forma de malnutritie si aproape doua treimi traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi. O dezvoltare de durata ori, termen poate mai potrivit, viabila (sustainable) e tot mai dificila pentru cei saraci. Atunci cand o familie are nevoie sa distruga o padure pentru a cultiva plantele pentru hrana si a face rost de lemne de foc pentru a pregati aceasta hrana nu se poate vorbi de o dezvoltare de durata. Saracii au cea mai redusa capacitate de a se proteja de efectele unor fenomene ecologice globale, cum ar fi schimbarea climatului. Si, in conditiile cand unu la suta din populatia mondiala, reprezentand pe cei mai bogati, consuma tot atat cat 44 la suta cat reprezinta saracimea planetei, ar trebui sa folosim in proportii masiv sporite resursele pamantului daca ar fi ca cei saraci sa traiasca la fel ca cei bogati. In principiu, dezvoltarea sustinuta, sau mai degraba, care sa se poata sustine (aceasta este acceptiunea cuvantului sustainable) inseamna a nu consuma resursele intr-un ritm mai rapid decat Pamantul le poate reface. Altfel spus, sa ne comportam nu ca si cum am fi chiriasi temporari pe planeta, ci locatari statornici. Optimistii afirma ca dezastrul nu se va produce niciodata, deoarece dezvoltarea nu are limite. Ei argumenteaza ca mintea omeneasca va nascoci totdeauna o modalitate de a face fata situatiei. Omenirea va descoperi noi materii prime, va dezvolta tehnologii mai putin poluante si va gestiona penuria de apa in asa fel incat diminuarea resurselor si poluarea sa nu constituie o problema. Se mai spune ca daca dorim o lume mai buna e nevoie sa consumam mai mult pentru a genera bogatie pentru toti - si ca industrializarea are ca efect incetinirea ritmului de crestere a populatiei si ridicarea standardelor ecologice. Dar daca prin "dezvoltare" intelegem ca fiecare locuitor al planetei sa aiba o masina, sa inconjoare jumatate de glob cu avionul pentru a-si petrece vacanta, unde ii pofteste inima si sa schimbe in fiecare an telefonul mobil, atunci - sustin scepticii - trebuie sa ne luam adio de la o asemenea idee. Pur si simplu, am avea nevoie de inca una sau chiar mai multe planete pentru un asemenea tip de capitalism de consum. Populatia planetei e in crestere, dar resursele acesteia sunt limitate. Putem asigura alimente, apa, energie - si televizoare, automobile, vacante - pentru toata lumea si lasa generatiilor viitoare o planeta transformata intr-o imensa masa de gunoaie? Iata o intrebare tulburatoare. Si in vreme ce oficialitatile guvernamentale, reprezentantii industriei, oamenii de stiinta, politicienii, militantii sociali continua sa dezbata soarta planetei, peste 30.000 de copii sub cinci ani - de zece ori numarul victimelor de la World Trade Center - mor zilnic de foame sau ca rezultat al unor boli usor de prevenit! Capacitatea noastra de a privi in viitor - gandirea prospectiva, cum i se spune - este redusa. Un specialist, profesorul James Lovelock, spunea ca oamenii sunt tot atat de calificati de a fi administratorii Pamantului la fel ca o turma de capre careia i s-a incredintat paza unei gradini. In orice caz, nu avem la dispozitie decat o planeta, nu mai multe. Populatia urbana in plina expansiune. Aproape jumatate din populatia lumii traieste in prezent la oras si proportia va creste pe mai departe. Orasele sunt un loc minunat in care sa traiesti - pline de viata, dinamice, oferind vaste posibilitati. Dar pot, de asemenea, sa fie supraaglomerate, infestate de violenta si criminalitate, murdare. Saracia urbana e in crestere, peste jumatate din populatia unor orase traind in bidonviluri si cartiere ale mizeriei. Orasele ocupa mai putin de 2 la suta din intinderile de uscat ale planetei, dar utilizeaza 75 la suta din resursele ei. Cu alte cuvinte, au ceea ce se cheama in limbaj de specialitate "amprente ecologice" considerabile. Amprenta ecologica a Londrei, de pilda, este de 120 de ori mai mare decat intinderea propriu-zisa a orasului, resursele ei provenind din preriile din Kansas, plantatiile de ceai din Assan sau minele de cupru din Zambia. Justifica oare bogatia pe care orasele o genereaza asemenea uriase amprente ecologice, pot fi acestea reduse ca urmare a unor masuri de dezvoltare echilibrata? Se moare si astazi de foame. Sute de milioane de oameni sunt si astazi subnutriti, desi exista suficiente surse de hrana pe Terra. Gratie ingrasamintelor, pesticidelor, soiurilor imbunatatite de cereale, ca si mecanizarii, recoltele au devenit mai bogate. Productia de carne si peste a crescut de patru ori. Din pacate, statisticile in legatura cu eroziunea solului, declinul fondului piscicol, restrangerea suprafetelor impadurite, poluarea, toate acestea ridica semne de intrebare in privinta viitorului. Suntem inca departe, foarte departe, de realizarea scopului fixat de ONU, si anume injumatatirea, pana in 2015, a numarului persoanelor care sufera de foame. Cum putem obtine un randament mai mare de pe solul in curs de degradare si marile in curs de secatuire pentru a hrani generatiile viitoare? Cum putem garanta securitatea alimentara pe termen lung celor care nu au posibilitatea sa achizitioneze sau sa cultive produse alimentare? Asigurarea alimentatiei pentru intreaga populatie a globului constituie o cursa continua contra cronometru. 8-9 miliarde locuitori in viitoarele decenii. Actualmente numarul populatiei Terrei este estimat la 6 miliarde locuitori. Cresterea cea mai accentuata se constata in tarile sarace. Cu tot mai multe guri de hranit, resursele acestor tari vor fi si mai mult solicitate, ducand la crize de alimente, cresterea morbiditatii, declinul ecologic tot mai accentuat. Potrivit unei proiectii a ONU, realizate anul trecut, pana in 2050 populatia planetei va atinge 9,3 miliarde oameni, 97 la suta din sporul respectiv revenind tarilor in curs de dezvoltare. In schimb, in tarile industrializate rata natalitatii va continua sa scada. In ultimii 40 de ani rata fertilitatii globale s-a injumatatit, iar specialistii in demografie prevad ca, in perspectiva, populatia planetei va scadea, stabilindu-se la nivelul de aproximativ 8,4 miliarde. Acesta reprezinta, totusi, un spor de peste doua miliarde fata de nivelul actual. Si unde se va materializa el? Tocmai in tarile cel mai putin apte de a face fata situatiei. Lumea bogata va fi confruntata cu optiuni dure. Isi va fereca portile, in timp ce populatia ei se va reduce tot mai mult sau le va deschide larg pentru imigrantii pe motive economice? Consumurile energetice cresc vertiginos. In fiecare an, emisiile de dioxid de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili se ridica la peste sase miliarde tone, desi exista un consens general ca acest lucru contribuie nemijlocit la schimbarea climatului. Combustibilii fosili asigura, in continuare, 80 la suta din totalul necesitatilor energetice. Pe masura cresterii gradului de industrializare, a sporirii populatiei, consumul de energie devine tot mai mare. Astazi, cantitatea de produse petroliere obtinuta pe plan mondial e mai mare decat acum 30 de ani. Rezervele de titei sunt insa limitate - si, in cele din urma, se vor epuiza. Multi experti considera ca, peste 50 de ani, energia eoliana, solara si cea provenita din hidrogen vor acoperi cea mai mare parte a necesitatilor energetice. Dincolo de un anumit prag al afluentei, eficienta energetica sporeste - cu conditia implementarii unor politici adecvate. Motive de optimism exista. Cum se poate asigura o dezvoltare viabila? Toata lumea e de acord asupra necesitatii unei dezvoltari viabile. Opiniile incep insa sa difere atunci cand e vorba de a defini continutul acestei notiuni - si asupra modalitatilor de a atinge un asemenea scop. In fata participantilor la summit-ul de la Johannesburg s-a aflat o lunga lista de intrebari la care raspunsurile nu mai pot fi multa vreme amanate. Iata cateva dintre ele Cat de grava e, in prezent, starea planetei? Exista o contradictie intre protejarea Terrei si ajutorarea saracilor planetei? Cat de sigure sunt noile tehnologii? Care e modul de viata pe care, prin resursele ei, il poate asigura planeta pentru toti cei ce o locuiesc si care e modul de viata ce ni-l dorim pentru noi si pentru copiii nostri? Cat de mare poate fi decalajul acceptabil intre tarile bogate si tarile sarace - si care sunt cele mai bune cai pentru reducerea lui? Ajuta sau, dimpotriva, dauneaza tarilor sarace si mediului inconjurator politicile economiei de piata? De raspunsurile la asemenea probleme poate depinde dezvoltarea durabila/viabila a planetei albastre. Singura de care dispunem, pentru ca alta nu avem. "Societatea pubelelor" Cu cat o tara este mai dezvoltata, cu atat mai multe obiecte sau materiale refolosibile arunca la gunoi. Este ceea ce se numeste "societatea pubelelor" sau "cultura pubelelor" (throw-away society/culture). Cantitatea de reziduuri pe locuitor in America aproape s-a dublat in ultimii 40 de ani. In intreaga lume, munti de gunoi devin tot mai inalti pe masura industrializarii. La mijlocul anilor '90, tarile Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCED), socotite cele mai bogate din lume, produceau anual aproape doua tone de reziduuri casnice si industriale pe locuitor. Tarile africane produc mult mai putine reziduuri, dar peste doua treimi din cantitatile respective nu sunt inlaturate sau reciclate sub nici o forma. Nivelul de reciclare in tarile dezvoltate e in crestere accentuata, dar nu poate tine pasul cu volumul tot mai mare al reziduurilor. Iar goana dupa ultimele noutati in materie de bunuri de consum duce la extinderea continua si la inmultirea "cimitirelor" de asemenea articole daunatoare mediului inconjurator prin substantele nocive pe care le contin. Intre timp, se pierd materii prime pretioase, care ingreuneaza muntii de reziduuri, in vreme ce se risipeste energie pe fabricarea de noi produse. Avertismentul Bancii Mondiale: O viziune apocaliptica, nu departe de realitate. New York, anul 2022. Jumatate din cei 40 de milioane de locuitori ai orasului sunt someri, aerul a ajuns de nerespirat, alimentele si apa au devenit tot atat de pretioase ca si aurul. Asa isi imagina viitorul celebrul film de anticipatie Soylent Green, in 1973. Acum, insa, potrivit Bancii Mondiale, aceasta viziune ar putea deveni adevarata daca nu se vor produce schimbari imediate in comportamentul nostru fata de mediul inconjurator. Spre deosebire de filmul amintit, Banca Mondiala nu sugereaza, in raportul sau anual asupra dezvoltarii, sa producem hrana, in viitorii 20 de ani, folosind ca materie prima cadavrele persoanelor decedate. Dar avertismentele sale asupra disfunctiilor mereu mai mari ale unei societati globale cu enormele solicitari la care sunt supuse resursele de apa, energie etc. ale planetei nu pot fi desconsiderate. Graitoare sunt in acest sens considerentele cotidianului londonez GUARDIAN, sub semnatura lui Larry Elliott, seful sectiei economice a ziarului: Potrivit raportului, la mijlocul secolului populatia lumii se va ridica la 9 miliarde, in vreme ce Produsul Brut pe ansamblul planetei va atinge 140.000 de miliarde de dolari pe an. Cresterea economica va avea ca rezultat diminuarea numarului persoanelor care traiesc cu mai putin de un dolar pe zi, numar care se ridica in prezent la 1,2 miliarde. Banca argumenteaza insa ca pretul care va fi platit va fi o catastrofa ecologica, ceea ce, in ultima instanta, va duce la fracturari sociale si la scaderea nivelului general de trai, daca actuala politica nu se va schimba. Pentru a aborda cu succes problema saraciei, este nevoie de o crestere de 3,6 la suta pe an a venitului pe locuitor in tarile in curs de dezvoltare, in felul acesta putandu-se ajunge la reducerea cu jumatate a numarului persoanelor care traiesc la limita supravietuirii, la diminuarea cu doua treimi a mortalitatii infantile si la asigurarea invatamantului primar pentru fiecare copil. O crestere necontrolata a populatiei si o expansiune economica care sa nu tina seama de rezervele planetare ar putea insa compromite serios un asemenea obiectiv. Daca vrem sa nu ne periclitam viitorul, cresterile economice si demografice se cuvine a fi controlate, atrage atentia Ian Johnson, vicepresedinte al Departamentului pentru mediul inconjurator si pentru o dezvoltare sociala viabila din cadrul bancii. "Ar fi o dovada de nesabuinta din partea noastra sa realizam obiectivele de dezvoltare pentru anul 2015 cu pretul unor orase disfunctionale, al scaderii rezervelor de apa, al diminuarii suprafetelor agricole si al adancirii inegalitatilor", adauga el. Raportul contine o lunga lista a sfidarilor ecologice si sociale care ar putea confrunta planeta daca nu se vor efectua schimbari in politicile economice si sociale. De pe acum, capacitatea biosferei de a absorbi dioxidul de carbon este compromisa, datorita consumului sporit de combustibili fosili ca sursa de energie. Suprafete insumand milioane de hectare destinate agriculturii s-au degradat din 1950 incoace, o cincime din padurile tropicale au fost defrisate in perioada din 1960 pana in prezent, in timp ce biodiversitatea se restrange tot mai mult. Raportul bancii conchide ca asemenea tendinte nu mai pot continua, fara repercusiuni dezastruoase. In viitoarele cinci decenii, cand se estimeaza ca Produsul Global Brut se va ridica la 140.000 miliarde de dolari, lumea nu isi va putea asigura o dezvoltare viabila daca se vor mentine actualele tendinte in ceea ce priveste productia si consumul, afirma Nick Stern, economist-sef al Bancii Mondiale. "Va fi nevoie de transformari majore, incepand cu tarile bogate, numai astfel saracii planetei vor avea perspective imbunatatite de trai, iar mediul inconjurator nu se va degrada in asemenea proportii incat sa submineze viitorul intregii planete".